Prognoza meteo nu era deloc favorabilă. Pentru ora 19.00, posibilitatea de a ploua ajungea la 90 de procente. Dar un coleg a glumit și ne-a povestit:

– Când bunica are treabă și-aude că vine ploaia, răspunde: „Nu la noi. Nu încă!”. Și vine ploaia, dar... vine mai încolo!

Naturalețea și credința bunicii ne-au întărit. Abia așteptam ora 19.00, oră la care urma să se iasă prin Iași la o plimbare de suflet pe... Calea Sfinților! Pe Calea Sfinților Parascheva și Pantelimon!

Doamne, câți oameni au venit la procesiune! Câtă frunză și iarbă! Normal, ar spune unii. Doar sunt mulți pelerini la rândul de închinare. Așa este, dar procesiunea nu s-a făcut cu oamenii din rând ci, în mare parte, cu locuitorii Iașului și cu pelerinii care apucaseră deja să se închine, dar nu și să plece la casele lor.

27.500 – aceasta este estimarea jandarmilor. 27.500 au fost oamenii care au făcut întreg traseul pe urmele Cuvioasei Parascheva și ale Sfântului Pantelimon, plus cei care au așteptat cuminți revenirea și au întâmpinat sfintele moaște în zona pietonalului Ștefan cel Mare sau în curtea Catedralei Mitropolitane.

La un moment dat, am plecat din rând și-am scurtat calea mea – pentru a ieși în Calea Sfinților și în calea pelerinilor. Pentru a merge într-un loc anume, de unde să-i pot vedea mai bine pe toți, să-i pot filma, să mă bucur de ei fără să-i încurc. A rezultat un clip de 10 minute. O mare de oameni. De lumină. De liniște. De bucurie.

10 minute de... oameni!? Pașii lor lăsau în urmă un semafor care continua să-și facă schimbarea constantă a culorilor. De câte ori s-or fi înlocuit verdele cu roșu și roșul cu verde? Priveam prin ecranul telefonului dansul acesta interesant și-am realizat că iar m-am lăsat atrasă și distrasă...

Așa că m-am întors cu mintea și cu sufletul la procesiune. Și-am început să urmăresc lumina caldă a candelelor și chipurile luminate ale celor de pe Cale. Apoi, am realizat că era liniște. În suflete, dar și pe stradă. Sfintele moaște cu ierarhii și cu preoții, cu o parte dintre pelerini erau, de acum, departe, iar rugăciunea lor nu se mai auzea. Cu toate acestea, oamenii veneau în cascadă. Oare ei mai aveau atenție la drum sau se deconectaseră, așa cum pățisem și eu?, m-am întrebat. Și atunci, dinspre semafor, au început să vină sunetele unei dragi cântări. Mai întâi, dintr-un grup de femei. La vreo două minute după ele, de la un grup de teologi. „Întru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea ai urmat lui Hristos și, lucrând, ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poate grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta, și cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioasă Maică Parascheva, duhul tău!”

Uimitor! Deși nu mai auzeau ce se întâmplă mult în față, cel puțin o parte dintre creștini rămăseseră în duh de rugăciune, iar Troparul Sfintei Parascheva îi însoțea. Ce oameni faini pe Calea Sfinților!

M-am gândit la zgomotul din online, la unele comentarii pline de furie și de batjocoră la adresa Hramului și-a Sfinților Parascheva și Pantelimon. Și-am înțeles din nou că, deși pare că are mai mult răsunet... zgomotul rămâne zgomot. Iar realitatea e asta, din stradă. De la rând, de la sfinți. De la numărul impresionant de oameni care nu se încurcă în vorbe și care arată cu fapta că nu suntem încă rătăciți. Că suntem pe cale. Că ne păstrăm Calea Sfinților și darurile pe care Dumnezeu ni le face prin ei, prin revăsarea Duhului Sfânt!

Zgomotul e zgomot. Avem nevoie de el, ca să apreciem mai mult Pacea și Lumina. Avem nevoie de el, ca să exersăm răbdarea și iubirea, iertarea și rugăciunea pentru aproapele.

Or fi multe comentariile uneori urâte din online, dar frumusețea și frumosul din offline le întrece. Aici e realitatea palpabilă. Aici. În sufletele a 27.500 de oameni care, în ciuda prognozei de 90% posibilitate de ploaie, au ieșit din casă și au participat la Calea Sfinților. În sufletele a 37.000 de pelerini care așteptau la rândul de închinare să se încheie procesiunea și care care s-au întâlnit cu ploaia... mai încolo. Căci o ploaie măruntă și deasă a început imediat ce raclele cu sfintele moaște ale Cuvioasei Parascheva și ale Sfântului Pantelimon au fost așezate din nou în baldachinul înveșmântat în flori, în zâmbete, în lacrimi și în rugăciuni.

Calea Sfinților s-a încheiat. Pelerinajul continuă. Pelerinajul de la Iași, dar și pelerinajul nostru, al tuturor. Prin viață și dincolo de Viață.