Sunt din Serbia și locuiesc în Belgrad. Sunt mama a doi copii și bunica a cinci nepoți. Am lucrat mare parte din viața mea ca translator în Serbia, pentru că mi-am petrecut o parte din viață în Canada – între vârsta de 9 și 15 ani am stat acolo. Iar când m-am întors în Serbia, în jurul vârstei de 30 de ani, deși bunicul meu a fost preot și eram familiarizată cu biserica, mi s-a făcut cunoștință cu un călugăr, care a devenit părintele meu duhovnicesc, și mi-a schimbat viața. Atât viața mea, cât și a părinților mei și, bineînțeles, a copiilor mei. Așadar, în acel moment, totul s-a schimbat și am început să merg la biserică, și toți sfinții au devenit familia mea. Nu știu dacă eu fac parte din familia lor, însă eu îi simt pe ei ca pe familia mea, ca pe casnicii mei. Și o consider pe Sfânta Parascheva ca pe o rudă. Cineva la care mă duc și la care aflu pace și iubire. Și sunt bucuroasă întotdeauna să vin. Am venit de multe ori, adică, în cei 20 de ani, am venit mai mult de 20 de ori, pentru că... Dumnezeu mi-a îngăduit, iar eu sunt foarte onorată să vin de data aceasta, în apropierea sărbătorii Sfintei Parascheva, și când aveți și moaștele Sfântului Andrei Criteanul.

Am așteptat și eu la rând. Când veneam încoace, m-am gândit: Am venit de atâtea ori și este foarte frumos când te poți apropia de sfintele moaște de mai multe ori, să zicem că vii ziua, seara și oricând vrei, de mai multe ori, și m-am gândit că poate ar fi fost mai convenabil așa. Dar când am început să merg la rând, mi-am dat seama că și asta e foarte frumos.

De ce?

De ce? Pentru că m-am simțit mai aproape de Sfânta Parascheva. Eu sunt mică de statură. De obicei, când vin și vreau să-i sărut mâinile, nu pot, pentru că nu ajung. Însă aici (când e pusă în baldachin), am avut posibilitatea chiar să-i sărut mâinile, și am sărutat racla pe toată lungimea ei, pentru că eu chiar simt o legătură apropiată cu ea. Dar nu doar eu. Multe femei din Serbia, chiar dintre cele care nu merg de obicei la biserică sau poate că nici nu țin toate posturile. Dar, pentru că o iubesc pe Sfânta Parascheva, postesc în fiecare vineri, deși nu merg la biserică și nici nu postesc în alte situații.

De ce o iubesc atât de mult?

Cred că unul dintre motive este faptul că sfintele ei moaște au fost în Belgrad vreo sută și ceva de ani, poate că evlavia aceasta s-a transmis din generație în generație. Dar nu cred că acesta este singurul motiv. Cred că atunci când se creează o legătură cu Sfânta Parascheva, în special femeile, o descoperă ca pe cea care le ajută, pe ele și pe copiii lor. De exemplu, știu femei care nu puteau avea copii, au venit aici și s-au rugat și apoi au dobândit prunci. Și multe alte minuni se întâmplă, aici sau când te întorci acasă.

Când ați auzit prima dată despre Sfânta Parascheva?

În Serbia, acum mulți ani, mai mult de 30 de ani în urmă. Atunci am auzit despre ea. Apoi, a fost un pelerinaj și am venit cu un grup de pelerini. Și m-am întors cu impresii profunde, desigur, despre Sfânta Parascheva, dar nu numai, ci despre România în general și despre credința românilor. Iar asta îmi face inima să salte, când văd toate acestea. Astfel am aflat despre ea și sunt recunoscătoare lui Dumnezeu, Maicii Domnului și Sfintei Parascheva că m-au ajutat să vin.

Odată, vorbeam cu fiica mea, pe atunci avea în jur de 20 de ani, și am zis: cum pot trăi oamenii fără Dumnezeu și fără sfinți? Iar ea credea că eu le reproșez, că-i judec, dar nu – ceea ce încercam să spun era: Cum este posibil să trăiești fără ajutorul lor? Cum este posibil să fii fericit fără ei? Cum este posibil să fii fericit fără Dumnezeu? Cum este posibil? Există multe lucruri în viață care te fac fericit, dar doar pentru un scurt timp. Fie că acest timp este un an sau cinci ani, este prea puțin. Când te căsătorești sau îți găsești un serviciu nou sau când îți cumperi ceva... Diverse lucruri aduc oamenilor fericire. Dar această fericire este foarte trecătoare. Singura fericire adevărată este fericirea cu Dumnezeu și a fi parte din familia lui Dumnezeu. Iar sfinții sunt casnicii lui Dumnezeu. Trebuie doar să te conectezi la ei, ca la o centrală electrică. Aceasta e singura fericire. Iar asta nu ca filozofie, ci ca o practică a vieții. Așa văd eu lucrurile și mi-ar plăcea ca toți să încerce. Sunt sigură că fiecare om poate fi foarte fericit în viață.

Desigur, în viață sunt zile în care ești mai trist, în altele ești mai fericit... Dar chiar și atunci când lucrurile nu stau prea roz pentru tine și este ceva care te întristează, dacă te întorci la Dumnezeu, totul se schimbă foarte rapid. Situația în sine poate că nu se schimbă, dar te schimbi tu lăuntric.

Cum putem mulțumi Sfintei Parascheva pentru ajutor și ocrotire?

Părintele Tadei ne-a spus următorul lucru, în general, despre Dumnezeu. Și eu cred că e valabil pentru Sfânta Parascheva și pentru toți: „Trebuie să fim fericiți, trebuie să fim bucuroși tot timpul.” Pentru că este ca atunci când ai copii și faci totul pentru ei, iar ei nu sunt mulțumiți. Așa că, mulțumirea către Dumnezeu și către Sfânta Parascheva și dragostea către ei sunt singurul lucru pe care putem să-l facem.

Cum ar trebui să ne pregătim pentru un pelerinaj?

Fiecare are modul lui. Unii postesc, alții se roagă mai mult, alții se străduiesc să facă fapte bune. Dar eu cred că atunci când te pregătești să te întâlnești cu cineva, este strict o relație personală, cu inima. Și singurul fel de a te pregăti, e să-ți pregătești inima. Curățește-ți inima cât de mult poți. Acesta e singurul lucru care-mi vine în minte. Alți oameni vă vor spune altceva.

Ce ați simțit la racla Sfintei Parascheva?

Recunoștință, bucurie. Multă recunoștință către Sfânta Parascheva pentru că m-a primit de atâtea ori și mai ales azi.

V-aș povesti ceva ce s-a întâmplat nu demult. Aveam un prieten, de la biserică, care avea cancer. Am venit și m-am rugat pentru el și s-a vindecat. Nu vreau să spun că este meritul rugăciunii mele. Tot ce vreau să spun este că eu am avut gânduri bune. Poate că Sfânta Parascheva mi-a auzit gândurile. Când spun asta, mi-e rușine, pentru că pare că am contribuit eu cu ceva. Nu, nu am contribuit cu nimic. Am fost doar cineva în trecere.

(Fragment din interviul video: Din Serbia, la Iași: „Inima îmi saltă de bucurie când vin la Sfânta Parascheva”)