Patriarhul Miron Cristea s-a născut în 18 iulie 1868, la Topliţa, în judeţul Harghita. Şi-a legat numele, în primul rând, de Episcopia Caransebeşului, unde a păstorit vreme de 9 de ani.

Din 1920 a fost mitropolit primat până în anul 1925, iar în perioada 1925-1939, Patriarh al României. A fost, pentru o vreme, şi membru al regenţei, perioada 1927-1930, iar în ultimii doi ani ai vieţii prim-ministru al Guvernului României.

În timpul păstoririi lui au fost edificate multe dintre clădirile Centrului eparhial din Bucureşti. El este şi cel care a pus bazele „Institutului Biblic”.

În cadrul patriarhatului său au fost construite Palatul Patriarhal şi Reşedinţa Patriarhală şi a fost restaurată în întregime Catedrala patriarhală. Şi-a legat numele de reprezentanţa românească de la Ierusalim şi a fost în vizită la Locurile Sfinte în 1927.

În data de 7 iunie 1919 a devenit membru de onoare al Academiei Române.

Printre realizările de ordin cultural ale Patriarhului Miron se numără şi teza sa de doctorat despre Eminescu, lucrare tipărită mai întâi în limba maghiară şi tradusă, apoi, de Mitropolitul Antonie Plămădeală, care a descoperit-o şi a publicat-o la începutul anilor '80.

Primul Patriarh al Bisericii noastre a trecut la cele veşnice pe 6 martie 1939. Mormântul acestuia se află în Catedrala Patriarhală.

Sursa: basilica.ro