La ușa ambelor locașuri de cult s-au aflat voluntari care au permis intrarea închinătorilor în ordine și în număr limitat, conform dispozițiilor în vigoare. Totodată, în curtea mănăstirii a fost montat un ecran pe care au rulat imagini cu Sfânta Liturghie desfășurată în interiorul bisericii, încât toți închinătorii aflați în curtea mănăstirii să participe sufletește și vizual la serviciul liturgic.

Pentru a evita aglomerația în spațiul închis și pentru a permite închinarea la sfintele moaște, părinții călugări au scos la ora 6:00 dimineața racla cu moaștele Sfântului Ioan cel Nou, pe care au așezat-o sub baldachinul din curte.

În timpul Sfintei Liturghii, au fost înălțate de la Sfântul Altar rugăciuni de ajutor pentru izbăvirea din boală și necaz. Corul mixt al catedralei a dat răspunsurile liturgice.

La finalul Sfintei Liturghii, toți închinătorii au ascultat cuvântul de învăţătură al Înaltpreasfințitului Părinte Pimen, care a vorbit despre suferință și vindecarea acesteia: „Multă suferință a fost și este în lume, în toate vremurile. Dar tot în această lume există și oameni care îi ajută pe cei suferinzi, pe frații mai mici ai Mântuitorului Iisus Hristos. Așa au fost și cei patru inși din Evanghelie care l-au ajutat pe slăbănog, care zăcea pe patul suferinței. Un efort este să cari un pat cu un suferind afară, alt efort este să-l urci pe un acoperiș și să-l cobori în mijlocul unei mulțumi. Acești prieteni ai slăbănogului din Evanghelie, cu dragoste față de cel aflat în suferință, cu credință în Dumnezeu, au făcut totuși acest lucru. Iar Mântuitorul Iisus Hristos, ne spune Evanghelia, văzând credința lor, credința celor care l-au adus, dar și credința celui paralizat, i-a dăruit acestuia sănătate”.

Construită în perioada 1514-1522 de către fiul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, Bogdan al III-lea, şi terminată de nepotul acestuia, Ştefăniţă Vodă, Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava” are două hramuri: Sfântul Mare Mucenic Gheorghe (23 aprilie) şi Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou (2 iunie). Corpul de clădire al mănăstirii s-a înălţat, după tradiţie, pe locul unde a existat cândva o mică biserică de lemn, din care nu s-au păstrat dovezi arheologice. A fost pictată atât în interior, cât şi la exterior, între anii 1532-1534, sub domnia lui Petru Rareş. Aici se află moaştele Sfântului Ioan cel Nou aduse în 1589 de la fosta Catedrală Mitropolitană din cetatea de scaun a Sucevei, astăzi Biserica Mirăuţi. Sfintele odoare sunt păstrate într-o raclă de argint şi sunt expuse pentru închinare sub un baldachin de piatră. Minunile înfăptuite de Sfântul Ioan cel Nou l-au desemnat, alături de Sfânta Cuvioasă Parascheva, drept ocrotitor al Moldovei.