În viaţa Sfântului Eftimie cel Mare (sec. IV) este amintită o arătare minunată a focului dumnezeiesc în timpul Sfintei Liturghii.

Într-o duminică, cuviosul săvârşea Liturghia cu ucenicul său Domeţian. La un moment-dat, Trevan, care fusese saracin şi stătea în apropiere, vede cum un foc coboară din cer împrăştiindu-se pe Sfântul Jertfelnic ca o mare pânză albă, acoperindu-l pe marele Eftimie şi pe Domeţian. Văzând această minune, Trevan s-a îngrozit şi a dat înapoi. Focul dumnezeiesc a ţinut de la început până la sfârşitul ecteniei întreite. În afara marelui Eftimie şi Domeţian care se găseau în mijlocul focului, minunea a fost văzută şi de călugărul Gavriil care pe atunci avea 25 de ani în mănăstire şi era cunoscut pentru curăţenia sufletească.

De multe ori, când liturghisea cuviosul Eftimie, vedea Sfinţii Îngeri care coborau slujind împreună cu el. De multe ori încă vedea pe unii iluminându-se şi pe alţii întunecându-se la Sfânta Împărtăşanie. De aceea îi sfătuia mereu să vină la Taina Euharistiei cu pocăinţă şi atenţie.

(Minuni şi descoperiri din timpul Sfintei Liturghii, Editura Egumeniţa, 2000, p. 52)