Un Sfânt al zilelor noastre, un prieten al tinerilor și mare mijlocitor al familiilor creștine: Sfântul Nicolae Planas. Nenumărate au fost faptele și minunile care i-au câştigat Sfântului inima şi evlavia celor ce l-au cunoscut. Dragostea pe care o arăta credincioșilor îmbrăca nenumărate forme, fiecare la fel de profundă, la fel de plină de smerenie.

„Cânta-voi Dumnezeului meu până ce voi fi” - astfel obișnuia să răspundă Sfântul oricui îl întreba dacă nu se obosește prea mult în osteneala-i de a citi toate pomelnicile ce îi erau încredințate. Puține erau cuvintele rostite de Sfânt, dar toate ziditoare. „Ce crezi, fiică, că eu nu știu să vorbesc? Știu, dar mă gândesc la consecințe și astfel tac”. Până și tăcerea Părintelui își avea rostul și putința sa de călăuzire.

Ziditoare era și râvna de a pomeni ore întregi, fără întrerupere, numele ce i se încredințau între rândurile tremurate ale pomelnicelor. Ani întregi le purta cu sine la piept, alături de o cutiuță cu Sfinte Moaște, adunate și bine strânse în două batiste mari, strânse ca două bocceluțe.

– Ce se află în bocceluțele acelea, Părinte?

– Sunt actele și contractele mele.

Părintele Nicolae nu avea nimic, dar nici ceva care să îi lipsească nu era. Nimic din cele materiale nu reușea a se lipi de mâinile sale. Orice primea era imediat împărțit, nimeni dintre cei i-ar fi ieșit în cale cu o nevoie neplecând fără mângâiere și sfat bun.         

„Pe păstorul cel dumnezeiesc, pe prietenul săracilor, pe iubitorul de privegheri, pe împreună-vorbitorul cu Îngerii, pe Sfântul Nicolae Planas, toată obștea dreptcredincioșilor cu dragoste să-l lăudăm.”