Hramul Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iasi

8 Octombrie 2014 11:08 Știri

 

Mitropolia Moldovei şi Bucovinei
Arhiepiscopia Iaşilor

 

SĂRBĂTOAREA SFINTEI PARASCHEVA - 2014
- comunicat de presă -

 

            În fiecare an, sărbătoarea din 14 octombrie este un prilej de apropiere şi de mărturisire creştină pentru credincioşi din ţară şi din străinătate, care vin la Iaşi pentru a se închina la moaştele Sfintei Parascheva şi ale altor sfinţi ai Bisericii Ortodoxe. Anul acesta, pelerinii care vor veni să se închine la moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva se vor putea închina şi la moaştele Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu, aduse cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, de la biserica „Sf. Gheorghe - Nou” din Bucureşti. Menţionăm că Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul acesta, 2014, în care s-au împlinit 300 de ani de la moartea mucenicească a Vo­ie­vodului Constantin Brâncoveanu cu cei patru fii ai săi, Con­stan­tin, Ştefan, Radu şi Matei, şi a sfetnicului Ianache, ca fiind „Anul comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni”.

            La evenimentele organizate de Mitropolia Moldovei şi Bucovinei în perioada 9-19 octombrie 2014, presa va avea acces pe baza legitimaţiilor de serviciu, cu excepţia maşinilor dedicate transmisiilor TV, pentru care este nevoie de o acreditare specială oferită, la cererea televiziunilor, de către Arhiepiscopia Iaşilor.

            În data de 14 octombrie 2014, slujba Sfintei Liturghii va fi oficiată pe o scenă amplasată pe Bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt, situată în dreptul altarului Catedralei mitropolitane.

            Vă oferim, ataşat acestui comunicat, programul detaliat al evenimentelor prilejuite de sărbătoarea dedicată Sfintei Cuvioase Parascheva şi informaţii despre Sfinţii Martiri Brâncoveni.

            Vă rugăm să urmăriţi, în această perioadă, secţiunea specială dedicată hramului Sf. Parascheva de pe portalul www.doxologia.ro, unde vor fi postate informaţii utile despre evenimentele desfăşurate în această perioadă.

 

Biroul de Presă al Arhiepiscopiei Iaşilor

 

Program 09-19 octombrie 2014

 

NOTĂ : În acest an vor fi aduse la Iaşi moaştele Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu de la Biserica „Sfântul Gheorghe Nou” din Bucureşti.

 

JOI, 09 octombrie 2014 :

 
  • Orele 07.00 – 11.30 - Miezonoptica, Utrenia şi Sf. Liturghie (în Catedrala Mitropolitană).
  • Ora 11.00 - Deschiderea Simpozionului Monumentul – Tradiţie şi viitor, ediţia a XVI-a organizat de către Mitropolia Moldovei şi Bucovinei în parteneriat cu Complexul Muzeal Naţional Moldova Iaşi (Muzeul Unirii)
  • Orele 16.00 - 17.00 – Ceasul al IX-lea şi Vecernia (în Catedrala Mitropolitană)

 

VINERI, 10 octombrie 2014:

 

  • Ora 06.30 - Procesiune cu moaştele Sf. Cuv. Parascheva, înconjurul Catedralei prin Bulevardul „Ştefan cel Mare şi Sfânt” şi depunerea lor pe platoul din faţa Căminului preoţesc ”Sf. M. Mc. Gheorghe” pentru închinare.
  • Ora 07.00 – Sfinţirea apei (aghiazma mică) şi Sf. Maslu (în curtea Catedralei Mitropolitane – lângă Catedrala Veche).
  • Orele 07.30 – 11.30 - Utrenia şi Sf. Liturghie arhierească (în Catedrala Mitropolitană). 
  • Orele 16.00-17.00 – Ceasul al IX-lea şi Vecernia (în Catedrala Mitropolitană)
  • Orele 19.00 – 20.30 – Pelerinajul Calea Sfinţilor - Procesiune cu moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva.

Se va desfăşura pe următorul traseu:

Ieşirea cu sfintele moaştele ale Cuv. Parascheva se va face prin poarta de lângă Casa Nicodim. Se va merge pe strada I. C. Brătianu până la intersecţia cu strada Cuza Vodă (Clădirea Operei). Pelerinajul continuă pe strada Cuza-Vodă până la intersecţia cu strada Armeană. Apoi se va coborî pe aceeaşi stradă spre biserica Sf. Sava unde se va face prima oprire. În continuare se va merge pe strada Costache Negri până în dreptul Mănăstirii Sf. Trei Ierarhi unde va avea loc ultima oprire. Se va rosti şi aici o ectenie întreit scurtă şi se va continua pelerinajul spre Catedrala Mitropolitană prin Bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt. Intrarea în curtea Catedralei Mitropolitane se va face prin poarta principală, se va trece prin faţa Catedralei Mitropolitane şi apoi sfintele moaşte vor fi reaşezate pe baldachin în faţa Căminului preoţesc „Sf. M. Mc. Gheorghe”.

  • Orele 21.00 - 01.00 – Slujba de priveghere – Vecernia, Litia şi Utrenia (în Catedrala Mitropolitană) 

 

SÂMBĂTĂ, 11 octombrie 2014 :

 

  • Orele 07.00 – 11.30Miezonoptica, Utrenia şi Sfânta Liturghie  (în Catedrala Mitropolitană).
  • Ora 11.30 - Vernisajul expoziţiei „Constantin Brâncoveanu 300. Documente de Arhivă” (Turnul Goliei din Mănăstirea Golia, Iaşi). (Expoziţia poate fi vizitată în perioada 11 – 13 octombrie 2014)
  • Orele 21.00 – 01.00 – Slujbă de Priveghere (în Catedrala Mitropolitană) 

 

DUMINICĂ, 12 octombrie 2014:

 

  • Ora 07.00 – 12.00Miezonoptica, Ceasurile, Sfânta Liturghie  (în Catedrala Mitropolitană).
  • Ora 08.15 – Resfinţirea Bisericii Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul din Iaşi (adresa: Str. I.C. Brătianu, nr. 14)
  • Ora 09.00 – Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie (la Biserica Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul din Iaşi)
  • Ora 18.00 – Concursul coral Lăudaţi pe Domnul ediţia a VII a, etapa mitropolitană (în Catedrala Mitropolitană).
  • Orele 21.00  – 01.00 -  Slujba de priveghere a Sf. Ap. Andrei - Vecernia, Litia şi Utrenia (în Catedrala Mitropolitană).

 

LUNI, 13 octombrie  2014:

 

  • Orele 07.00 – 11.30Miezonoptica, Ceasurile, Sfânta Liturghie  (în Catedrala Mitropolitană).
  • Ora 08.15 – Sfinţirea Bisericii Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt din Iaşi (adresa: Aleea Rozelor, nr. 7C)
  • Ora 09.00 – Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie (la Biserica Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt din Iaşi)
  • Orele 21.0003.00 - Slujba de priveghere a Sf.  Cuv. Parascheva (Vecernia, Litia, Utrenia şi Sfânta Liturghie - în Catedrala Mitropolitană).

 

MARŢI, 14 octombrie  2014:

 

  • Ora 07.00 – Miezonoptica, Acatistul Sf. Cuv. Parascheva şi Ceasurile (în Catedrala Mitropolitană).
  • Orele 09.00 – 13.00Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie (pe podiumul din B-dul Ştefan cel Mare şi Sfânt).
  • Ora 18.00 – Concert Grupul Vocal Acapella din Bucureşti (în Catedrala Mitropolitană).
  • Ora 20.00 – Slujbă de Priveghere (Vecernia, Litia şi Utrenia) (în Catedrala Mitropolitană)

 

MIERCURI, 15 octombrie 2014:

 

  • Orele 07.00 – 11.30 - Miezonoptica, Utrenia şi Sf. Liturghie (în Catedrala Mitropolitană).
  • Ora 16.00 - 17.00 – Ceasul al IX-lea şi Vecernia (în Catedrala Mitropolitană)
  • Ora 18.00  - Lansare de carte: Imnele Sfinţilor Martiri Brâncoveanu  (autor: Ioan Alexandru) şi Mai aproape de Hristos. Spovedania şi iertarea  (autor: Mitropolitul Antonie de Suroj), urmată de  Conferinţa Mărturisirea (în faţa oamenilor şi în faţa lui Dumnezeu) susţinută de către Pr. Nicolae Tănase de la Valea Plopului şi Domnul Costion Nicolescu (în Aula Mihai Eminescu a Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi).

 

DUMINICĂ, 19 octombrie 2014:

 

  • Ora 19.00 – Spectacolul „Plecare fără întoarcere” (piesă de teatru dedicată Sfinţilor Martiri Brâncoveni) susţinut de trupa de teatru Civic Art (la Teatru Luceafărul din Iaşi). Intrarea este liberă.

Viaţa şi pătimirea Sfinţilor Martiri Brâncoveni[1]

 

            Constantin Brâncoveanu s-a născut în anul 1654, la Brâncoveni (actualmente comună în judeţul Olt), într-o veche familie boierească. Sfântul Constantin Brâncoveanu era fiul lui Matei („Papa”) Brâncoveanu şi al Stancăi (Cantacuzino), sora domnitorului Şerban Cantacuzino. Rămânând orfan de tată la vârsta de doar un an, Sfântul Constantin a fost crescut de familia Cantacuzino, de unul din fraţii  mamei sale, stolnicul Constantin Cantacuzino (un reprezentat de seamă al culturii umaniste în spaţiul românesc), şi frate al domnitorului Şerban Cantacuzino. Constantin Cantacuzino este cel care i-a oferit sfântului o educaţie aleasă pentru acele vremuri, Brâncoveanu învăţând, printre altele, greaca, latina şi slavona.

            La vârsta de 20 de ani, în anul 1674, Constantin Brâncoveanu se căsătoreşte cu Marica (Maria), fiica lui Antonie Vodă din Popeşti. Antonie Vodă, fiul lui Mihai Grecul, un comerciant ridicat la rang boieresc de Mihai Viteazul, a fost domnitor al Ţării Româneşti între 1669 -1672, pus pe tron de către familia Cantacuzino. 14 ani mai târziu, în 1688, la vârsta de 34 de ani, Brâncoveanu este propus şi susţinut de marele postelnic Constantin Cantacuzino şi spătarul Mihai Cantacuzino (fraţii domnitorului defunct Şerban Cantacuzino) pentru a deveni Domn al Ţării Româneşti. Sfântul Constantin Brâncoveanu a avut cu Marica unsprezece copii, patru fii şi şapte fiice:  Stanca: 1676, Maria: 1678, Ilinca: 1682, Constantin: 1683, Ştefan: 1685, Safta: 1686, Radu: 1690, Ancuţa: 1691, Bălaşa: 1693, Smaranda: 1696, Matei: 1698.

            Constantin Brâncoveanu este, la nivel naţional, poate unul dintre cei mai reprezentativi sfinţi, ca urmare a faptelor sale de excepţie care au marcat atât istoria poporului nostru, cât mai ales stabilitatea lui spirituală. Marele domnitor are meritul deosebit de a fi putut stăvili o mişcare iezuită deosebit de puternică şi în plină ascensiune, care a dus la diversiunea prin care mitropolitul Ardealului, Atanasie Anghel, a optat pentru greco-catolici. Pentru ca aceste mişcări şi influenţe să nu pătrundă în spaţiul Ţării Româneşti, Brâncoveanu a folosit o serie de mijloace foarte moderne pentru timpul respectiv, prin care a reuşit să menţină şi chiar să promoveze spiritul ortodox.

            Bunicul său, Preda Brâncoveanu, era considerat printre cei mai bogaţi oameni din S-E Europei, şi, cu toate acestea, a dus o viaţă de ascet. El ţinea toate posturile după rigorile vieţii călugăreşti, se ruga ca şi ceilalţi călugări şi era un mare ocrotitor al bisericii. Lucrul acesta s-a păstrat în familie, iar spiritul credinţei practice a fost moştenit în special de nepotul său, Constantin Brâncoveanu. Într-o lume dominată de conflicte, domnul Ţării Româneşti se manifesta ca un adevărat urmaş al împăraţilor bizantini.

            Fiind format într-un mediu cărturăresc şi având conştiinţa unităţii de neam, reflectată mai ales în traducerea şi tipărirea Bibliei de la Bucureşti în anul 1688, Sfântul Constantin Brâncoveanu a înfiinţat Academia Domnească (1694), precursoare a Universităţii din Bucureşti, adăpostită în clădirile Mănăstirii „Sfântul Sava” din capitală. Pe lângă intensificarea activităţilor culturale şi educaţionale ale Academiei Domneşti au fost organizate şcoli în incinta unor mănăstiri, în care se preda în română şi în slavonă. Aşa au fost şcolile de la Mănăstirile „Sfântul Gheorghe Vechi”şi Colţea din Bucureşti. O altă serie de şcoli româneşti au fost înfiinţate totodată în oraşele şi satele din Ţara Românească. În unele mănăstiri au fost înfiinţate biblioteci renumite, având cu prioritate lucrări provenite din marile centre culturale din Europa apuseană.

            Imediat după ce a devenit Domnitor al Ţării Româneşti, Sfântul Constantin Brâncoveanu a încurajat activitatea de tipărire a lucrărilor de cultură teologică şi laică. Coordonarea tipografiei domneşti din Bucureşti a încredinţat-o monahului georgian, ulterior mitropolit, Sfântul Antim Ivireanul. Printr-o dezvoltare culturală intensă, oraşul Bucureşti a devenit un centru spiritual şi cultural semnificativ din sud-estul Europei, Domnitorul Ţării Româneşti fiind un călăuzitor constant al culturii şi al educaţiei, ajutând cu generozitate Patriarhiile Ortodoxe răsăritene, aflate sub stăpânire otomană.

            Sfântul Constantin Brâncoveanu rămâne în conştiinţa Bisericii şi a poporului ca un ctitor de mănăstiri şi de biserici, ridicând din temelie unele noi şi restaurând sau înzestrând altele mai vechi. Sunt emblematice Mănăstirea Hurezi (cel mai vast ansamblu de arhitectură medievală din Ţara Românească) şi Mănăstirea Sâmbăta de Sus, din Ţara Făgăraşului. Dintre biserici, menţionăm Biserica „Sfântul Gheorghe Nou” din Bucureşti (sfinţită la 29 iunie 1707 de patriarhul Hrisant Notara al Ierusalimului), unde, mai târziu, în anul 1720,  au fost aşezate osemintele ctitorului, prin grija soţiei sale, Doamna Maria Brâncoveanu.

            Sultanul Ahmed al III-lea, venind pe tronul de la Istanbul în anul 1703, a dorit ca să curme brusc faima de care se bucura pe plan extern domnitorul Ţării Româneşti, devenit un bastion al Ortodoxiei de care multora le era greu să treacă. Din execuţia sa şi a familiei sale şi-a dorit să facă un exemplu pentru întreaga Europă. Tocmai de aceea a ales ca zi a execuţiei sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, sărbătoare cinstită în mod special de familia domnitorului român. Nu s-a făcut în decursul timpului o asociere clară între intenţia sultanului de a-i executa pe Brâncoveni şi data pe care şi-o alesese. După o veche tradiţie creştină, întâlnită chiar în perioada romană, Maica Domnului era aceea care sprijinea prin rugăciunile ei familiile princiare. Având un rol atât de important în viaţa Bisericii noastre creştine, sultanul a căutat să denigreze această sărbătoare prin executarea celui mai aprig susţinător al Ortodoxiei din acele timpuri şi a familiei sale. Cu toate acestea, tocmai jertfa martirică a Brâncovenilor, alăturată marii sărbători, a dus la întărirea credinţei şi la transformarea celor executaţi în adevăraţi eroi ai neamului şi martiri ai credinţei pentru Hristos.

            Potrivit mărturiei lui Anton Maria Del Chiaro (învăţat italian şi secretar al lui domnitorului Constantin Brâncoveanu), de­tro­­na­rea a avut loc la 23 martie 1714 prin trimiterea unei figuri fa­­miliare de către sultan la Brân­­coveanu, Mustafa Aga, pen­­­­tru ca acesta să nu devină suspicios. A doua zi, năframa de mă­ta­se nea­gră va fi pusă pe u­me­rii dom­nitorului, spunându-i-se ma­­zil, adică detronat. În pre­zen­­ţa mitropolitului şi a boieri­lor a fost citit firmanul prin ca­re a fost declarat împreună cu toa­tă fa­milia sa hain, adică re­bel. În lo­cul lui a fost ales Ma­re­le Spă­tar Ştefan Can­ta­cu­zi­no. Deşi Brân­coveanu îi spuse că „e mai bi­ne că domnia i-a fost în­cre­din­ţa­tă lui decât unui stră­in“, Can­ta­cuzino nu s-a sfiit ca imediat să purceadă la schim­barea şi îm­părţirea dem­ni­­tăţilor. Mer­gând spre ca­lea de la moarte la via­ţă a mar­tiriului, îi adresează lui Şte­fan următoarele cuvinte: „Fi­­nule Ştefan, dacă aceste ne­n­o­­­rociri sunt de la Dumnezeu pen­­tru păcatele mele, facă-Se voia Lui. Dacă însă sunt fructul ră­utăţii omeneşti, pentru pie­i­rea mea, Dumnezeu să ier­te pe duş­manii mei, dar pă­zeas­că-se de mâna teribilă şi răz­bu­nă­toa­re a judecăţii divine“.

            În ziua de Paşti fusese ares­ta­­tă la Constantinopol şi fiica lui Brân­coveanu, iar acesta a fost dus în închisoarea „Celor şap­­te tur­nuri“. Aici a fost supus la chi­nuri grele împreună cu fi­ul lui cel mare, Constantin II, timp de cinci zile, până în ziua de dumi­ni­că, a Adormirii Sfin­tei Fe­­ci­oa­re, când în prezenţa sul­ta­nului, pe rând Văcărescu, Ma­te­iaş, Radu, Ştefăniţă şi Con­stantin, cel mai mare (în or­di­nea în care îi prezintă Del Chia­ro în lucra­rea sa) fură de­ca­­pitaţi, nu îna­in­te ca tatăl lor să-i încurajeze prin cuvintele: Fi­ii mei, fiţi cura­joşi, am pierdut tot ce am avut în a­ceastă lu­me. Cel puţin să sal­văm su­fle­­tele noas­tre şi să ne spă­lăm pă­ca­te­le cu sângele nostru.

            Trupurile martirizate au fost apoi aruncate de necredincioşi în mare, de unde au fost culese de creştini milostivi, care le-au îngropat în taină şi cu evlavie, nu departe de Constantinopol, în insula Halchi, în biserica mănăstirii Maicii Domnului. Osemintele Sfîntului Voievod mucenic au fost aduse în ţară la anul 1720 de către doamna Maria, soţia sa şi înmormântate în biserica Sfîntul Gheorghe Nou din Bucureşti, ctitoria sa, unde de atunci şi pînă în zilele noastre veghează lumina candelei care aminteşte locul de odihnă al Voievodului. La 20-21 iunie 1992, Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat pe marele Voievod martir, Constantin Brîncoveanu, împreună cu cei patru fii şi ruda sa, sfetnicul Ianache, trecîndu-i în rîndul sfinţilor, cu zi de prăznuire în calendar la 16 august.

        

Istoricul moaştelor[2]

 

            După mărturia lui Anton Maria del Chiaro, secretarul personal al Voievodului Martir Constantin Brâncoveanu, cunoaştem că moaştele mucenicilor şi-au găsit locul în pământul sfânt al mănăstirii cu hramul Adormirii Maicii Domnului din Insula Halki. Doamna Maria, credincioasa soţie a domnitorului martir, a strămutat osemintele voievodului în Biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti, în anul 1720. A fost necesar ca această aducere a sfintelor oseminte să se facă în taină, deoarece Ahmed al-III-lea era încă pe tronul Imperiului Otoman, iar el pusese sentinţa de „hainie” (trădare), pe seama voievodului Constantin Brâncoveanu. Tot prin purtarea de grijă a Doamnei Maria Brâncoveanu, deasupra mormântului s-a aşezat o lespede de marmură albă (185×95 cm), împodobită cu elemente decorative în stil brâncovenesc.

            Este important să reţinem faptul că locul de îngropăciune al voievodului a fost cunoscut la început de către familie, iar cu timpul acest adevăr s-a înrădăcinat şi în conştiinta credincioşilor din Bucureşti. În luna decembrie a anului 1729, Fericita Doamnă Maria Brâncoveanu a fost şi ea înmormântată alături de martirul ei soţ în Biserica Sfântul Gheorghe Nou, dorinţă pe care Măria Sa o exprima prin consemnarea făcută pe candela de deasupra mormântului, descoperită în anul 1914.

            În anul 1914, când se implineau 200 de ani de la martiriu, marele nostru istoric, Nicolae Iorga a cerut Parlamentului României, în data de 19 aprilie, ca ziua de 15 august 1914 să fie comemorată după cuviinţă în memoria voievodului Martir Constantin Brâncoveanu. Sfânta Mănăstire Hurezi, cealaltă importantă ctitorie a voievodului a fost aleasă ca loc unde trebuia să se desfăşoare ceremoniile legate de eveniment. Pentru această sărbătoare au fost aduse mai multe obiecte de artă brâncovenească pentru înfiinţarea unei expoziţii. În perioada 9 – 16 decembrie 1932 au avut loc cercetări arheologice care au atestat faptul că sub lespedea de marmură fără pisanie se află osemintele voievodului mucenic pentru Hristos, Constantin Brâncoveanu. Nu a fost găsită nici un fel de îmbrăcăminte, doar înspre căpătâi s-a gasit un pacheţel cu frunze uscate de merişor. S-a format o comisie de medici specialişti, condusă de către Prof. Dr. Mina Minovici şi de Prof. Dr. Francisc Rainer, care au făcut expertiza osteologică. Ei au descoperit o tăietură pe a cincea vertebră cervicală, datorată lovirii cu un corp tăios, arătând de asemenea, că atât craniul cât şi scheletul au aparţinut unui bărbat viguros. Pe temeiul cercetărilor arheologice din Biserica Sfântul Gheorghe Nou raportul întocmit arată că “săpăturile confirmă existenţa mormântului ctitoricesc al lui Constantin Vodă Brâncoveanu sub piatra de mormânt fără inscripţie, dar decorată cu stema ţării, care mormânt este flancat pe stânga de mormântul lui Ioan Mavrocordat Vodă, iar pe dreapta de mormântul lui Grigore Brâncoveanu”. De faţă la scoaterea osemintelor din mormânt a fost însuşi primul patriarh al României, Miron Cristea. În 17 februarie 1933, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca osemintele martiriceşti ale voievodului să fie reînhumate tot în Biserica Sfântul Gheorghe Nou, iar într-o altă şedinţă, din acelaşi an, s-a hotărât ca înhumarea să aibă loc în anul 1934, când se împlineau 220 de ani de la martiriul domnitorului.

            Şedinţa Sfântului Sinod din data de 30 noiembrie 1934, prezidată de Patriarhul Miron Cristea, consemna evlavia românilor pentru Voievodul Martir Constantin Brâncoveanu lansând ideea canonizării acestuia. Dumnezeu a rânduit ca acest act de canonizare să se întâmple în anul 1992, în zilele de păstorire ale Patriarhului Teoctist (1986-2007), cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

            În 2014, cu prilejul împlinirii a trei sute de ani de la martiriu, rămăşiţele pământeşti ale domnului au fost dezgropate şi plasate într-o raclă, care este expusă la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti.

 

 

[1] Informaţii preluate de pe site-ul basilica.ro

[2] Informaţii preluate de pe site-ul parohiei Sfântul Gheorghe Nou: http://www.sfantulgheorghenou.ro.

Ultimele din categorie