Adevărata semnificaţie a milosteniei era cunoscută şi în Vechiul Testament. A face milostenie săra­cilor în timpul înmormântării este o tradiţie, ce-şi are obârşia din vremurile cele mai îndepărtate, care exista şi la evrei. Vorbind de însemnătatea milosteniei pentru cei adormiţi, o vedem lăudată de Tobie în învăţăturile sale către fiul său, de înţeleptul Sirah şi în proorocia lui Ieremia. Cel dintâi zice: „Miloste­nia izbăveşte de la moarte şi nu te lasă să te pogori în întuneric" (Tobit 4,10); şi iarăşi: „Fii darnic cu pâinea şi cu vinul tău la mormântul celor drepţi” (Tobit 4,17). Cel de al doilea zice: „Dărnicia ta să atingă pe toţi cei în viaţă, şi chiar morţilor fă-le parte de dărnicia ta" (Sirah 7,35). Iar Ieremia vorbeşte despre milostenie aproape în acelaşi fel: „Cu boală de moarte vor muri, nu vor fi jeliţi, nici nu se vor îngropa; spre pildă vor fi pe faţa pământului, cu sabie şi cu foamete se vor topi, şi stârvurile lor vor fi mâncare fiarelor pământului şi pasărilor cerului. Acestea zice Domnul: să nu intri în adunarea lor, şi să nu mergi să-i tânguieşti şi să-i jeleşti pe ei; că am depărtat pacea Mea de la poporul acesta, zice Domnul, mila şi milostivirile.

Şi vor muri cei mari şi cei mici în pământul acesta; nu se vor îngropa, nici nu vor fi plânşi şi nu va fi tânguire pentru ei, şi nici tăieturi nu vor face, nici nu vor rade. Şi nu se va frânge pâine întru plângerea lor spre mângâiere pentru cel mort; şi nu va fi adăpat neştine (cineva, careva, oricine, fiecare, nimeni) cu pahar spre mângâiere pen­tru tatăl şi pentru mama lui; la casa ospăţului să nu intri tu, ca să şezi împreună cu ei, şi să mănânci şi să bei. Pentru că acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil (Ieremia 16,3-7).

Milostenia, ca mijloc de a-L întoarce pe Dumnezeu spre îndurare către repausat, a trecut de la Vechiul Testament în lumea creştină. Potrivit învăţă­turii noului Testament, cel ce-şi pune sufletul său pentru salvarea prietenilor şi neprietenilor săi, dobândeşte mare trecere la Dumnezeu, dându-i celui ce o face cea mai mare răsplată, fericirea veşnică. „Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui” (Matei 5, 7) şi „Fiţi milostivi precum Tatăl vostru Cel ceresc milostiv este" (Luca 6, 36). Iată, cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos dovedind puterea milosteniei, care dăruieşte mântuire celui ce o face şi arătând prin aceasta că mila este un mijloc sigur de a dobândi Împărăţia cerurilor.

(Părintele Mitrofan, Viața repausaților noștri și viața noastră după moarte, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2010, pp. 212-213)