Idealul creştin, a cărui definiţie esenţială este tocmai războiul neîncetat împotriva diavolului şi a patimilor. «Mulţumirea» şi «pacea» propovăduite de mişcările «spirituale» contemporane sunt în modul cel mai evident produsul înşelăciunii diavoleşti, al mulţumirii de sine, ceea ce înseamnă moarte pentru o viaţă duhovnicească orientată spre Dumnezeu. Toate formele de «meditaţie creştină», majoritatea de provenienţă păgână orientală, operează exclusiv la nivelul psihic şi nu au absolut nimic în comun cu spiritualitatea creştină. Aceasta din urmă constă în lupta până la sânge împotriva patimilor, pentru dobândirea veşnicei Împărăţii cereşti, care nu se va putea instaura desăvârşit decât la sfârşitul chipului actual al lumii.

Iar adevăratul luptător creştin nu-şi slăbeşte vigilenţa şi nu-şi află liniştea nici măcar atunci când gustă cu anticipare din binecuvântările veşnice, care i-ar putea fi dăruite încă din această viaţă..., pe când religiile orientale, cărora Împărăţia Cerurilor nu le-a fost descoperită, luptă pentru a obţine simple stări psihice, care încep şi sfârşesc în viaţa de aici.

(Ne vorbește părintele Serafim Rose - Scrisori, traducere de Ștefan Francisco Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2003, pp. 44-45)