În cadrul întâlnirii va fi lansat Jurnalul lui Alexandru Mironescu, membru fondator și reprezentativ al „Rugului Aprins”. Jurnalul profesorului Alexandru Mironescu, comparat adesea cu „Jurnalul fericirii”, inedit până de curând, se încheie în acest an prin apariția volumului al treilea (și ultimul).

Întâlnirea se va desfășura în Sala „Iustin Moisescu” din cadrul Ansamblului Mitropolitan, începând de la ora 16.00, cu participarea prof. univ. dr. Ion Vicovan, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, a prof. univ. dr. Ioan Alexandru Tofan și a prof. dr. Marius Vasileanu, îngrijitorul ediției.

Moștenirea lui Alexandru Mironescu

„Care este, asadar, testamentul, mostenirea lui Alexandru Mironescu, lasata prin acest Jurnal? Este bucuria pura, bucuria celui dedicat cunoasterii sub toate formele: umana, divina si mai ales a propriei sale fiinte. Este o anume atitudine de viata, provenita din bogata sa experienta, a unei puternice personalitati, care se regaseste cu prisosinta in Jurnal. Cercetatorul chimist, validat prin viata sa stiintifica, care se apropie treptat de filozofia stiintei si de filozofia religiei, ulterior de mistica crestin-ortodoxa in forma sa cea mai vie, prin practica isihasta, la Rugul Aprins, pledeaza in acest Jurnal in favoarea stiintei, dar totodata pentru non-idolatrizarea stiintei. Este o forma de generozitate deschisa spre toate orizonturile cautarii spirituale”, consemnează prof. dr. Marius Vasileanu în prefața volumului.

Cine a fost Alexandru Mironescu?

Alexandru Mironescu (1903–1973), a fost un om de știință, scriitor și filozof, a urmat studii de fizică și chimie la Universitatea din București și la Sorbona, unde și-a obținut și doctoratul. Un al doilea doctorat, în filozofie, l-a susținut la Universitatea din București. A activat ca profesor de chimie în cadrul aceleiași universități, la Facultatea de Științe (1929–1949). A făcut parte din celebra grupare a Rugului Aprins de la Mănăstirea Antim (București). A fost preocupat de relația dintre credință și știință, precum și de complexul raport dintre cultură și spiritualitate. Persecutat de regimul comunist, este îndepărtat din învățământul universitar (1949) și, mai târziu, va fi arestat și întemnițat (1958), alături de fiul său, studentul Șerban Mironescu, și de alți membri ai Rugului Aprins, sub acuzația de activitate subversivă. A fost condamnat la 20 de ani de închisoare şi eliberat în 1963.