Probabil că majoritatea știm povestea Albei ca Zăpada cu tot cu cei șapte pitici. Chiar și cei care n-au citit povestea probabil că au văzut într-o formă sau alta desenul animat și cam în toate apare mărul otrăvit.

Acuma n-ar fi problemă dacă vezi că un lucru este rău că e simplu să te ferești de ceva care vezi că nu corespunde cu ceea ce-ți dorești de la lume și de la viață. Ce te faci însă când vrăjitoarea cea rea (nu, nu există și bune dar dacă așa zice în poveste, așa zic și eu deocamdată) a otrăvit doar o parte din măr și are multe mere în coș. Și ca să-ți arate că toate sunt bune și frumoase mușcă din unul dintre merele cele bune pentru a ți-l strecura pe cel aducător de rele.

Cum te aperi când în multe lucruri bune este amestecată și puțină otravă? Poți verifica fiecare milimetru din ceea ce ți se dă pentru a fi sigur că nu încearcă cineva să-ți bage mortu-n casă? Poți crede totul la pachet fără să verifici doar pentru că ai văzut că unele lucruri pe care ți le dă doctorul sunt bune și se potrivesc cu ceea ce înțelegi prin bine și frumos? Poate ar fi bine ca Albă ca Zăpada să ceară certificat de autenticitate pentru merele cu pricina. Iar eu să cer mărturie din Scriptură și de la părinții din vechime pentru orice cuvânt de îndreptare pe care-l primesc. Nu de alta dar să fiu eu liniștit că nu-s invenții recente și pe lângă cale. Nu că n-aș avea încredere într-o bătrânică ce-și duce coșul cu mere dar liniștea mea sufletească face mult pentru mine așa că n-o să se supere. Nu?

Acuma, în rolul bătrânicii cu pricina poate fi cam orice și oricine. Ne informăm de la televizor și din ziare cel mai adesea. Vine cineva și ne arată că lucruri interesante și prezentate corect iar mai apoi vine și ne toarnă și o gogonată la pachet iar omul flămând de informație face hap! Apoi vorbim cu un prieten, cineva pe care-l socotim de încredere și ne spune multe lucruri care ne ajută în multe feluri iar apoi ne toarnă una gogonată pe care dac-o înghițim la pachet cu toate celelalte putem ușor să ne stricăm de cap. Nu e ușor să distingi una de alta când privești doar cu ochii. „Limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot pătrunde până în adâncul lucrurilor“ spunea Saint Exupéry prin gura Micului Prinț.

Atâta vreme cât e vorba de ales macul de nisip, până și Harap Alb a avut nevoie de ajutorul furnicilor. Nu putem verifica totul cu ochii și cu mintea. Avem de cele mai multe ori nevoie de încredere în ceea ce ne spune inima. Și mai mult decât atât, avem nevoie să iubim cu adevărat ceea ce este bun și frumos pentru ca inima să ne spună dacă ceea ce avem în față face parte din ceea ce iubim sau din ceea ce nu ne privește.