Alungarea gândurilor rele se poate face doar prin rugăciune
Omul nu se poate elibera de gândurile demonice prin propriile sale puteri. Chiar dacă ne considerăm înțelepți, trebuie să ignorăm orice gând și să ne punem toată nădejdea în Dumnezeu, rugându-L: „Doamne, rânduiește acest lucru cum voiești Tu și cum știi Tu!”.
Pe lângă disprețuirea și respingerea gândurilor, este necesară alungarea lor, care nu se poate face decât prin rugăciune. Sfântul Grigorie Sinaitul a scris un capitol întreg, intitulat „Despre alungarea gândurilor”, în care citim: „Niciun începător nu poate alunga vreodată vreun gând, dacă nu-l alungă Dumnezeu. Căci numai cei puternici pot război și alunga gândurile; dar și aceștia nu de la ei alungă gândurile, ci împreună cu Dumnezeu poartă războiul împotriva lor, ca unii ce au îmbrăcat toate armele Lui. Iar tu, venind gândurile, cheamă pe Domnul Iisus, des și cu stăruință, și vor fugi. Căci nerăbdând căldura inimii izvorâtă din rugăciune, fug ca arse de foc”.
Numele Domnului Iisus îl biciuiește pe diavol, iar prezența harului divin produce o căldură harică în inimă. Aceste două lucruri: numele lui Iisus și căldura inimii ard neghina gândurilor rele, alungându-le din minte. Celui căruia îi lipsește puterea de a se ruga, Sfântul Grigorie Sinaitul îi spune: „Cel ce nu are lucrarea rugăciunii, le biruie în alt chip, urmând lui Moise. Căci sculându-se [acesta] și întinzându-și mâinile și privirea la cer, le va pune pe fugă Dumnezeu Însuși”. Iar Sfântul Isihie Sinaitul ne povățuiește: „Deci oricând și ori de câte ori se întâmplă să se înmulțească în noi gândurile rele, să aruncăm în mijlocul lor chemarea Domnului nostru Iisus Hristos, și le vom vedea îndată împrăștiindu-se ca fumul în văzduh, cum ne învață experiența”.
Omul nu se poate elibera de gândurile demonice prin propriile sale puteri. Chiar dacă ne considerăm înțelepți, trebuie să ignorăm orice gând și să ne punem toată nădejdea în Dumnezeu, rugându-L: „Doamne, rânduiește acest lucru cum voiești Tu și cum știi Tu!”. Acest citat este semnificativ, știut fiind că, la vreme de ispită, mulți încearcă să se confrunte cu ea prin resursele proprii lor, însă rațiunea lor nu poate birui gândurile demonice, oricât de înzestrați ar fi în această direcție. Să reținem faptul că, în lupta cu gândurile pătimașe, nu luptăm pur și simplu împotriva unui gând rău, ci împotriva diavolului însuși.
(Mitropolitul Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința sfinților părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, pp. 271-272)
Maica Domnului – smerenia care a încăput dumnezeirea
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro