Diabetul zaharat reprezintă o perturbare a preluării glucidelor din alimente până la energie de către insulina produsă de pancreas.

Glucoza rămasă în sânge, nefolosită, devine toxică şi atacă brutal, dar, de obicei, lent, toate ţesuturile şi organele, dând complicaţii cardiovasculare, renale, osteoarticulare, dermatologice, oculare.

Producerea deficitară sau o acţiune insuficientă a insulinei de către pancreas poate fi cauzată de factori externi şi interni, ce pot favoriza sau declanşa boala. Aici se regăseşte predispoziţia genetică pentru această boală, distrugerea pancreasului după extirparea chirurgicală sau de către unii viruşi, epuizarea sau suprasolicitarea pancreasului de obezitate, sarcină, alimentaţie excesivă în dulciuri, traumatisme ale creierului sau stres psihic, medicamente sau chimicale cu toxicitate pancreatică.

Odată diagnosticat, pe lângă evidenţierea tratamentului medical, bolnavul trebuie instruit şi asupra regimului alimentar cântărit, pe care îl are la dispoziţie.

Exerciţiul fizic face, de asemenea, parte integrantă din terapia diabetului. Are un efect stimulativ, de potenţare a acţiunii insulinei, cu scăderea concomitentă a glicemiei. În plus, în acest mod scad grăsimile din depozite, se ameliorează circulaţia membrelor şi creşte afluxul de sânge de la inimă şi creier.

Apele minerale brute normalizează funcţiunea ficatului, bilei, pancreasului şi, în general, digestia, ameliorează excreţia renală, echilibrează tulburările hidroelectrolitice, normalizează flora microbiană din tubul digestiv şi de pe piele şi creşte rezistenţa organismului la infecţii generale şi locale.

În aplicaţii externe, aceste ape minerale stimulează circulaţia arterială şi venoasă, precum şi tulburările neurologice de la membre, unde gangrena şi ulceraţiile ameninţă permanent. Complicaţiile reumatismale, frecvent întâlnite la diabetici, resimţite precoce şi mult mai rebele la tratament, pot fi  ţinute în frâu cu acest arsenal terapeutic. Trebuie luat în calcul şi efectul relaxant la nivelul psihicului, care se obţine în staţiunile balneo-climaterice, stresul constituind un factor declanşator al diabetului.

Renumite sunt staţiunile Ciunget, Bodoc, Tinca, pentru apele alcaline carbogazoase, alcaline clorurate la Sângeorz, sulfuroase la Olăneşti, Călimăneşti, sulfurate, calcice la Govora, Nicolina şi carbogazoase la Vatra Dornei şi Covasna.

Hidro-termo-electroterapia şi masajul sunt metode care pot fi găsite în orice servicii de balneofizioterapie din localităţi mai mari sau mai mici, ce pot fi folosite trimestrial.

Singura condiţie pusă bolnavului pentru tratamentele de mai sus este ca diabeticul să fie bine echilibrat, tratamentul să fie clar precizat şi să nu existe complicaţii prea importante.