Aproape este Domnul de cei ce Îl cheamă pe El întru adevăr, căci unii obișnuiesc să ispitească pe Domnul apropiindu-se de cuvintele Lui, fără să fie uniți cu credința, cum se spune la profet că „dreptul din credință va fi viu, dacă va șovăi, nu va binevoi sufletul Meu întru el”. Așadar, șovăiala ne înstrăinează de cele cerute. Iar credința care are părtășie cu faptele arată că Domnul va face voia celor ce se tem de El și va asculta rugăciunile lor și îi va mântui pe ei.

Dar când a vorbit despre frică, nu S-a referit la frica trupească, ci la cea sufletească, la faptul de a se gândi la Înfricoșătoarea Judecată, cea care va încerca prin foc nestins întregul pământ. Cel care întru aceasta se teme se îngrijește ca, venind Domnul din Cer, să afle întru el credința împreună cu faptele, fiindcă întru această credință au mărturisit cei vechi. Între aceștia, Enoh s-a arătat bineplăcut Domnului și a și fost mutat la Cer singur între toți, prin credință împlinind ceea ce era bineplăcut Domnului. Și Apostolul spune despre el, „fără credință, este cu neputință a bineplăcea Domnului”, iar „credința fără fapte este moartă”, ceea ce dovedește că și faptele fără credință sunt moarte.

(Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat, Cuvinte ascetice, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 57)