În Duminica dinaintea Naşterii Domnului, Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a slujit Sfânta Liturghie în Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe“ a Mănăstirii Hlincea, comuna Ciurea, judeţul Iaşi. Cu acest prilej, Înaltpreasfinția Sa a adresat și un cuvânt de învățătură monahilor și credincioșilor prezenți: „Pentru ce altceva a venit Domnul Hristos pe pământ dacă nu pentru a-l lua pe om de mână și a-l duce spre cetatea cea cu temelii puternice - Împărăția lui Dumnezeu? Deși omul se îndepărtase de Împărăția cea cerească, Dumnezeu, în iubirea Sa de oameni, ca Tată plin de compasiune pentru omenire, dorit-a ca omul să nu piardă această cetate pregătită pentru el”.

La final, părintele protosinghel Metodie Oprică, starețul Mănăstirii Hlincea, a mulţumit Înaltpreasfințitului Părinte Teofan pentru dragostea de a veni să slujească în mijlocul obștii monahale.

Mănăstirea Hlincea datează de la sfârşitul secolului al XVI-lea, fiind ctitorie a domniţei Maria, fiica lui Petru Şchiopul, domnitorul Moldovei. Aceasta a fost întemeiata după anul 1574 şi a fost închinata Mănăstirii Dionisiu de la Sfântul Munte Athos. Domnitorul Vasile Lupu a rezidit din temelii biserica acestei obşti monahale, lucrările fiind finalizate de fiul său, Ștefăniță Vodă, între anii 1659 - 1661. Domniţa Maria a luat măsuri de restaurare a mănăstirii în 1616, făcând-o metoc al Mănăstirii Galata din Iaşi. Lucrări de restaurare importante s-au derulat în timpul marelui domnitor Vasile Lupu, între anii 1634 - 1653. Fiul domnitorului, Ștefăniță Lupu, a fost cel care a contribuit la pictarea interioară a bisericii, prin jurul anului 1660. În timpul domnitorului Gheorghe Duca, Mănăstirea Hlincea a fost pusă sub ascultarea Mănăstirii Cetăţuia, rămânând metoc până la 1 februarie 1990, când a fost redeschisă la iniţiativa Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în vremea când era Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei.