Perspectiva trupului, în învățătura și trăirea filocalică o constituie asceza sa. Lupta nu e îndreptată împotriva trupului, ci împotriva mișcărilor iraționale, necontrolate ale sale, împotriva păcatelor și a patimilor care se pot lucra în și prin el. Sensul ascezei filocalice și în general a celei creștine, nu este nici distrugerea sau suprimarea acestor afecte sau energii umane interioare, ci „sublimarea”, purificarea și înduhovnicirea lor.

(Preot Ioan C. Teșu, Teologia Necazurilor, Editura Christiana, p. 72)