Numai acea ascultare care este săvârșită împotriva voii și a rațiunilor proprii are efect binefăcător.

Adevărata ascultare se săvârșește fără ca omul să vadă temeiul ei și fără să țină cont de lipsa dorinței lui. Acestei ascultări îi este făgăduit un har deosebit - harul păzirii de orice rău în împlinirea ascultării. Când ascultarea este săvârșită pentru Domnul, Domnul îl ia în grija Sa pe cel ce săvârșește ascultarea și îl păzește. {IV, 724}

Orice poruncă s-o primiți ca pe cuvântul care vine în chip nemijlocit de la Dumnezeu Însuși și s-o împliniți ca pe lucrul lui Dumnezeu, ca înaintea lui Dumnezeu, cu toată râvna și atenția, nu ca pentru oameni lucrând, ci pentru Dumnezeu, Cel atoatevăzător, temându-vă de judecata care este rostită asupra celor ce săvârșesc lucrul lui Dumnezeu cu nepăsare (cf. Ieremia 48, 10). {IV, 739}

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, Editura Egumenița, p. 382)