Astăzi, oamenii trăiesc în acelaşi bloc şi nu se cu­nosc între ei. Mai demult existau case cu curţi, care îi ajutau pe oameni să se cunoască între ei şi la o ne­voie unul îl sprijinea pe celălalt. Să presupunem că unul mergea cu căruţa undeva şi întâlnea pe drum un cunoscut de-al său. „De unde vii? Unde mergi?", îl în­treba, „Într-acolo merg şi eu. Urcă, să mergem împreu­nă". Sau altul, de avea în plan să meargă undeva cu ca­lul, îl întreba şi pe vecin: „Tu unde vrei să mergi? Dacă poţi aştepta, peste trei ore plec cu calul şi te pot lua cunune"; sau „Mâine voi pleca într-acolo. Hai la mine să dormi, ca să plecăm împreună foarte de dimineaţă". Se gândeau oamenii la celălalt şi atunci când puteau aju­ta cu ceva, nu ezitau să o facă. Aveau curiozitatea cea bună şi întrebau ca să se ajute în toate cazurile. Aveau cunoscuţi chiar şi în alte sate.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol.2: Trezire duhovnicească, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Ed. a 2-a, Editura Evanghelismos, București, 2011, pp. 129-130)