Crescut-au ghiocei în fulgi de nea?...

Atât de albă-i primăvara mea!

Mi-i sufletul de patimi neatins

Și cerul floare peste el a nins;

Aleasă floare de mătăsuri moi

A nins în noapte peste pomii goi

Și i-a-nvelit în borangic ușor.

A prins o boare, caldă ca un dor,

S-adie rar miresmele din Raiu.

Al fluturilor măiestrit alaiu

A curs în suflet, liniștit și blând,

Pe cai de taină, din adânc de gând.

Și sus, deasupra albei năluciri,

Plutește raza sfintelor iubiri.

Dă primăverii-n duhul meu lumini

Și se răsfrânge-n ochii tăi senini.

(Zorica Lațcu)