Ce spui acum, atletule mai atlet decât atleţii, vecin cu răutatea? Unde sunt plimbările tale cele cuvioase? Unde este educaţia ta extraordinară? Unde este efortul înţelepciunii? Unde este cuviinţa comportamentului tău? Unde sunt bunele tale maniere? Unde sunt desele tale culcări pe jos de dragul filosofiei? Unde [îţi] este priceperea? Unde iubirea de Dumnezeu? Unde iubirea ta pentru Hristos? Ci ai ajuns departe de acestea de când convieţuieşti cu fiara cea rea, dar mai degrabă după ce te-ai aruncat în tartarul pierzaniei. Căci cine te-a silit să intri în atelierul fărădelegii? Dar cine te-a silit să intri la sânul ei ca în adâncul mării sălbăticite? Nu erai stăpân pe tine? Te-ai făcut judecătorul tău. Deoarece n-ai vrut să opreşti supărarea de la tine înainte de a lua amploare patima, ai avut grijă în tot chipul să nu-ţi răpească secretele când este izgonită. Dar pentru ce i-ai încredinţat secretele cele puse deoparte bine în tine? Nu te-ai dat la strâmtorare când erau păzite în comorile înţelepciunii tale? Apoi Mântuitorul şi Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul Unul-Născut al lui Dumnezeu, porunceşte să tai de la tine mădularul care te sminteşte când se sminteşte de ochiul drept. Dar tu nu arunci de la tine lucrul vrăjmaş şi potrivnic care nu numai că te sminteşte, ci îţi şi omoară sufletul? Să-ţi fie iubită pentru Hristos pentru a te bucura! Dar, dacă-ţi vatămă sufletul, nici să nu te bucuri de ea! Numai să iei seama la cel slab şi să nu sminteşti pe cel sănătos fie în vreme de necaz şi de prigoană, fie în Biserică! Deoarece toți una suntem în Hristos, însă acum nu suntem. De ce? Deoarece nu vrem noi, preferând ura de frate în locul iubirii frăţeşti. Nu smintiţi lumea, cei ce aveţi concubine! Nu ţi-a îngăduit Scriptura să te căsătoreşti? Aţi devenit poticneală şi pentru iudei, şi pentru elini, şi pentru Biserică. Sau vă apucaţi să vă opuneţi Scripturilor şi „să întărâtaţi pe Domnul? Nu cumva sunteţi mai tari decât El?" (I Corinteni 10, 22). Priviţi la neputinţa lor, ruşinaţi-vă de patima lor, tămăduiţi-le la vreme potrivită, înainte de a sosi venirea Lui împreună cu mulţime mare ca un fulger, purtătoare de foc, înainte de întunericul mai dinafară, înainte de sfârşit şi de viermele neadormit! Vă spunem tremurând: Ascultaţi cu teamă! Nici în râs să nu se arate această faptă! Fii ai lui Dumnezeu, vă daţi în lanţurile tartarului pentru femeie!

(Sfântul Vasile cel Mare, Omilii inedite, Editura Doxologia, Iași, 2012, p. 22)