Atenția – suflet care îmbrățișează alt suflet
Ați încercat vreodată să îmbrățișați pe cineva cu privirea? Dar cu atenția? Să-l privești mult, să-i dai atenție îndelungată și de bună calitate? Cea mai minunată îmbrățișare este atenția. Ea asta și este: suflet care îmbrățișează alt suflet.
Maică, este îngăduit tinerilor să se sărute în Post? Oare acest lucru ne poate afecta în mod negativ relaţia? Cum ne sfătuiţi?
Îmi pare rău copiii mei să vă întristez, dar sărutul despre care vorbiţi nu e bun nici în afara Postului, d-apoi în Post... Părintele Savatie Baştovoi vă lămureşte dar cu sărutul. Nu vreau eu să mă repet. Pentru mine a fost minunat când am citit ce zice părintele.
Măi, copii, dragostea dintre un băiat şi o fată e atât de frumoasă şi felurile de a vă manifesta tandreţea sunt atât de multe şi de minunate!
Aţi încercat vreodată să îmbrăţişaţi pe cineva cu privirea? Dar cu atenţia? Să-l priveşti mult, să-i dai atenţie îndelungată şi de bună calitate? Cea mai minunată îmbrăţişare este atenţia. Nici o îmbrăţişare trupească nu va putea satisface dorul omului de apropiere şi de prezenţă. Doar atenţia! Ea asta şi este: suflet care îmbrăţişează alt suflet. Profitaţi măcar de Post să vă daţi multă atenţie. Multă atenţie şi când sunteţi de faţă, şi când sunteţi plecaţi, şi la rugăciune! Şi-aşa veţi birui păcatul şi relaţia voastră va fi plină de bucurie şi dragoste.
Sărutul, îmbrăţişările şi jocurile mai mult sau mai puţin vinovate, rănesc relaţia, rănesc dragostea, creează dependenţe şi sunt păcate. Pentru că, în momentul în care cineva care iubeşte, îl sărută sau îl mângâie pe cel iubit fără acea atenţie plină de rugăciune, îl transformă cumva în obiect, în obiectul care-i dă plăcere. Şi, dacă nu veţi exersa cât sunteţi prieteni dragostea dezinteresată, nu o veţi avea după nuntă, când veţi avea griji şi necazuri şi când pofta trupului nu va mai fi exacerbată de păcat.
Ştiţi, eu aş numi iubirea dinainte de căsătorie postul Nunţii. Acest minunat post vă va pregăti pentru primirea harului necesar hrănirii, întreţinerii şi creşterii adevăratei iubiri şi a veselirii chipurilor făgăduite de Praznicul Nunţii. Şi aşa, şi postul rânduit de Sfânta Biserică în intimitatea căminului nu va mai fi greu, nu va mai fi privit ca o „interdicţie”, ci ca un loc, timp şi mod special de iubire dătătoare de iubire care nu e din lumea aceasta. Altfel totul se va stinge, se va consuma...
(Monahia Siluana Vlad, Deschide Cerul cu lucrul mărunt, Editura Doxologia, Iași, 2013, pp. 192-193)
