Atunci când sufletul gustă din bunătatea lui Dumnezeu, urăşte toate cele ale lumii
Dumnezeu îl mângâie şi îi dă duh înfrânt.
Dacă vrei să ai plâns, iubeşte smerenia şi sărăcia; să nu ai haine moi şi nimic de prisos în chilia ta - fiindcă atunci când sufletul pofteşte ceva şi nu află în chilie, suspină şi se smereşte. Drept aceea, şi Dumnezeu îl mângâie şi îi dă duh înfrânt. Atunci când sufletul gustă din bunătatea lui Dumnezeu, urăşte toate cele ale lumii - chiar şi veşmântul pe care îl purtăm, chiar şi însuşi trupul său: fiindcă - zic ţie, fiule - dacă nu va urî omul trupul său ca pe un vrăjmaş şi potrivnic, nu se va slobozi din cursele diavolului.
(Patericul Lavrei Sfântului Sava, Editura Egumenița, 2010, pp. 53-54)
Dacă ne curățim inima, Îl putem vedea pe Dumnezeu
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro