chilie

Monahul Damian Ţâru avea mare credinţă şi nădejde în Dumnezeu

În timpul războiului, unii călugări erau îngrijoraţi. Se gândeau unde şi cum să-şi salveze viaţa. Deci îl întrebă ucenicul: „Părinte Damian, te-ai pregătit? Unde mergem?” „Eu m-am pregătit să merg până la marginea pământului!” Apoi îşi continua lucrul în atelier fără nici o grijă, încât toţi se mirau şi se foloseau de credinţa şi nădejdea pe care le avea în Dumnezeu.

Protosinghelul Ioachim Spătaru – jumătate de secol de duhovnicie

Chilia lui din lavra mănăstirii era un adevărat paraclis şi casă de oaspeţi pentru credincioşi. Căci era cunoscut şi căutat de multă lume de la munte şi de la şes, din Bucovina şi din Ţara de Jos. Toţi ştiau bunătatea bătrânului, se foloseau de cuvintele lui şi băteau cu încredere în uşa chiliei sale.

Cuviosul Nectarie Protopsaltul, „privighetoarea” Sfântului Munte

Părintele Nectarie, cât a stat în pustie, a dobândit de la Dumnezeu darul lacrimilor şi al preasfintei rugăciuni a lui Iisus, care se săvârşeşte neîncetat cu mintea şi cu inima. Tot acolo în pustie a deprins Cuviosul Nectarie, în chip desăvârşit, meşteşugul cântării bisericeşti pe psaltichie. Fiind înzestrat de Dumnezeu cu glas îngeresc şi învăţând bine limba greacă, cânta aşa de minunat, cum nu mai cântase alt călugăr în tot Sfântul Munte.

Monahul Mina Diaconescu – prieten iubit al lui Dumnezeu, al oamenilor și al păsărilor cerului

Era nelipsit ziua şi noaptea de la strană şi împlinea cu sfinţenie datoriile călugăreşti. În timpul liber făcea ascultare la moara mănăstirii în tăcere şi rugăciune. Obişnuia încă părintele Mina să dea de mâncare la păsările cerului. Unele mâncau chiar din mâinile lui. La moartea sa, timp de câteva săptămâni, păsările din pădure se adunau pe cerdacul chiliei şi ciripeau cu tristeţe. De aici zburau în stol la mormântul bătrânului şi iarăşi ciripeau. Apoi se odihneau pe braţele crucii şi se întorceau în pădure.
21 fotografii

(Foto) Chilia „Sfântul Gheorghe” Colciu – Athos

Foto: Pr. Silviu Cluci
Chilia românească Sfântul Mare Mucenic Gheorghe se află la câteva sute de metri de vechiul turn de apărare de la Colciu, pe versantul de răsărit al Sfântului Munte, la o altitudine de aproape două sute de metri şi la o distanţă de 15-20 minute de malul mării.

Lecția de spovedanie a Sfântului Varsanufie de la Optina

„Mâine să vii la mine şi să îmi repeţi tot ce ţi-am spus. Nu am vrut decât să te învăţ cum trebuie să te spovedeşti.”
11 fotografii

(Foto) Pași de pelerin la Chilia „Sfântul Ipatie” – Athos

Foto: Pr. Silviu Cluci
Chilia Sfântul Ipatie aparține de Mănăstirea Vatoped și este una dintre cele mai vechi chilii românești din Sfântul Munte Athos. Vreme de peste un secol, mai toți stareții chiliei au venit aici din Săliștea Sibiului.

Aghiasma Sfântului Ipatie din Sfântul Munte Athos

În apropierea chiliei româneşti Sfântul Ipatie, pelerinul ostenit de drum îşi poate potoli setea bând apă de la izvorul Sfântului Ipatie. Această apă este cunoscută pentru vindecările miraculoase.

Nevoinţa Monahului Ştefan Sihastrul la Mănăstirea Sfântul Sava

La bătrâneţe, când îl cuprindea dorul de ţară, se urca la turnul mănăstirii, cale de un kilometru, unde poposeau pelerinii. După ce vorbea cu închinătorii români, îi săruta pe frunte, se întorcea la chilie şi îşi continua rugăciunea.

Monahul Ioanichie Sturzu – îngrijitorul și rugătorul bolnavilor de reumatism

Fiind un bun cunoscător al plantelor medicinale, părintele Ioanichie le aduna din vreme, le prepara şi aştepta să le folosească. Nu departe de chilia lui avea o casă cu patru încăperi, un fel de bolniţă cu paturi şi căzi pentru baie. Aici primea gratuit oameni din sate, bolnavi de reumatism, pe care îi ţinea până se simţeau mai bine. Mai întâi le cerea să se mărturisească de păcatele lor; apoi îi pomenea la biserică şi la Sfântul Maslu; le pregătea zilnic băi calde din plante, pe care le prepara cu mâinile sale.

Pagini