Omule! Slobozeşte-te de împătimirea pământească, pentru ca nu cumva, robindu-te desfătărilor fără de rost, să te legi cu laţurile tânguirii veşnice. Nu-ţi alipi sufletul de lucrurile ce-ţi stau înainte, ca să nu te înşeli cu ele, ca în dorinţele din vis. Nu căuta liniştea în desfătările pământeşti şi mângâierea în patimile trupeşti, ci caută acestea întru Domnul, Care toate le-a făcut. Având cele pământeşti, fii ca şi cum nu le-ai avea; primind - ca şi cum nu ai primi; mâncând - ca şi cum nu ai mânca; bând - ca şi cum nu ai bea; fii slobod de toate cele pământeşti, ca să te poţi alipi cu toată inima ta de Unul Dumnezeu. Toate cele pământeşti există pentru puţină vreme, însă harul Domnului este veşnic. Desfătarea pământească nu îţi dă linişte, iar patima trupească nu aduce mângâiere statornică sufletului, ci pricinuieşte tulburare necontenită şi nemulţumire neîncetată. Chiar dacă ai trăi şi mii de mii de ani în desfătări trupeşti, niciodată nu vei afla întru acestea pace şi linişte.

(Sfântul Dimitrie al Rostovului, Alfabetul duhovnicesc, Editura Sophia, București, 2007, p. 56)