A treia faptă bună este nesfiala, adică: precum un fiu în toate necazurile şi nevoile care îi vin, de are pe tatăl său bogat şi mare boier, este încredinţat că nu-i va lipsi ajutorul îngrijirii părinteşti. Aşadar, toţi trebuie să aibă astfel de inimă către Dumnezeu ştiind că are ca tată pe Acela care stăpâneşte toată lumea, şi cârmuieste împărăţia cerului şi a pământului, şi o ţine cu prea puternica Sa înţelepciune şi stăpânire. În felul acesta nu se întristează de orice lucruri potrivnice ce-i vin, ci se întoarce către Dânsul cu îndrăzneală, nădăjduind la îndurarea Lui, că-l va scoate din necazuri spre folosul său, şi îl povăţuieşte la cele mai bune. Că dacă fiul are atâta îndrăzneală către tatăl şi cu dânsul doarme fără grijă, cu atât mai mult trebuie să nădăjduieşti tu în Acela, care este Părinte al tuturor părinţilor şi mai bogat decât toţi bogaţii? Iar de vei zice că puţina ta slujire şi faptă bună ce ai arătat către acest Stăpân, ştiind mulţimea păcatelor tale, te face să te temi, să nu te mai gândeşti atunci la păcatele tale, ci la nemărginita îndurare a acestui ceresc Părinte, care a făgăduit ajutorul Său acelora care cheamă cu smerenie numele Lui prea sfânt, şi scapă sub acoperământul Lui. Astfel am văzut pe unii ce aveau vrăjmăşie între ei că au primit pe vrăjmaşii lor în vremea primejdiei în casele lor, şi i-au păzit şi i-au ajutat, ca şi cum ar fi fost prieteni foarte credincioşi. Şi dacă oamenii au atâta nerăutate şi bunătate, câtă socoteşti să aibă cerescul tău Părinte, care ţi-a făcut atâtea faceri de bine? Ai în Acela îndrăzneală şi nădejde, şi nu-ţi va lipsi ajutorul.

(Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, Editura Egumenița, 2009, pp. 280-281)