nădejde

De ești bolnav nu te descuraja, ci mulțumește lui Dumnezeu

Bucură-te de boală, fie că e spre îndreptarea ta, fie că e dovada iubirii lui Dumnezeu, vrând să te facă și mai bun.

Să păzim poruncile lui Dumnezeu şi, cu dânsele, sufletele noastre! (Sfântul Paisie de la Neamţ)

Spunea unul dintre ucenicii săi: „Treizeci de ani am trăit pe lângă dânsul şi nu l-am văzut niciodată întristându-se pentru nevoile materiale. El numai atunci se întrista tare, când vedea călcându-se vreo poruncă dumnezeiască, şi mai ales de bunăvoie. Că sufletul său şi-l punea pentru cea mai mică poruncă a Stăpânului”.

„Doamne, Tu m-ai zidit, Tu mântuieşte-mă”

Să ne minunăm văzând zădărnicită toată uneltirea diavolului care a făcut-o cu noi de la începutul vieţii noastre, că pe toate acestea le putem risipi printr-o vorbă zisă cu îndrăzneală copilărească: „Doamne, Tu m-ai zidit, Tu mântuieşte-mă”. 

Puterea iertării aproapelui

Bătrânul nostru Selafiil îmi repeta de multe ori că dacă vei ierta pe tot omul, aşa încât să poţi zice „Doamne, eu i-am iertat, amu şi Tu iartă-mă, că Tu ai zis”, Dumnezeu, zicea Bătrânul săltând puţin pe scaun, iaca, te iartă! 

Cuvioşii Vucol, Ghedeon şi Gherman ‒ trei făclii pe Muntele Ceahlău

Ziua şi noaptea îşi aveau mintea înălţată la Dumnezeu, prin neîncetată rugăciune şi nădejdea bunătăţilor celor viitoare. Toată săptămâna petreceau singuri în munte, nevăzând faţă de om, şi mâncau o dată pe zi, după apusul soarelui. În sărbători se adunau la chilia unui duhovnic sihastru şi acolo săvârşeau Sfânta Liturghie şi primeau Trupul şi Sângele Domnului. 

Dumnezeu ne cercetează şi ne iartă, numai să credem

Când te pui înaintea Domnului să te rogi, începe viaţa de la început. Rugăciunea înseamnă să începi viaţa de la început, să uiţi totul, să ierţi totul, că Domnul uită.

Întru Dumnezeu, pesimismul și încruntarea nu își găsesc locul

Unii oameni se comportă straniu, adoptând ca mod de viață urmările principiului găunos-ironic: „puțin să nu mai fie bine și... iar e rău”. Căci expectativa pesimistă, așezarea iminenței unui dezastru sub stindardul certitudinii, abia-acceptarea stării de bine, toate acestea ne otrăvesc existența mai mult decât am crede.

Binecuvântează Doamne pe vrăjmaşii mei!

Vrăjmaşii m-au adus în braţele Tale mai mult decât prietenii. Prietenii m-au legat de pământ, vrăjmaşii m-au desfăcut de pământ şi mi-au distrus toate nădejdile mele în lume.

Schimonahia Acachia Maior – o viaţă în rugăciune, ascultare şi lacrimi, departe de ţară

În Mănăstirea Eleon mă împac aşa, ca printre străini. Ştiţi ce spun Sfinţii Părinţi? Călugărul care trăiește printre străini are două cununi! Una este cununa ostenelilor călugăreşti, pe care le face în viaţă; iar a doua este cea pe care ţi-o pregătesc cei din jurul tău, prin defăimări şi dispreţ că eşti străin. Aşa pătimim şi noi aici!

Să avem milă faţă de necredincioşi, nu ură

Ei n-au acea avuţie, cea mai mare dintre toate, pe care trebuie şi pot s-o aibă toţi oamenii: nu-L au pe Dumnezeu. Ca atare, trebuie să avem faţă de atei milă, nu ură.

Pagini