Suntem înconjuraţi de primejdii, suntem înconjuraţi de ispite şi de sminteli! Din toate părţile ne lovesc auzul strigătelor şi chemărilor linguşitor-înşelătoare ale vrăjmaşilor mântuirii noastre.

Filosofarea deşartă spune: „Veniţi la mine, eu am lumina!” Însă ea nu are lumina, ci numai o nălucă de lumină, şi cei care o ascultă numesc lumina întuneric, iar întunericul – lumină.

Lumea cheamă: „Veniţi la mine, eu vă voi da pacea!” Însă nici ea nu are pacea, ci o nălucă de pace, şi cei atraşi de ea, cunoscând cu întârziere că mincinoase sunt făgăduinţele ei, spun cu dojană: „Pace, pace – dar unde e pacea asta?”

Stăpânitorul acestei lumi făgăduieşte lărgime şi viaţă, putere şi îndestulare. Însă el n-are nici putere, nici libertate, nici îndestulare, ci numai o nălucă a lor, şi cei amăgiţi de el doar îşi închipuie că trăiesc liberi şi îndestulaţi, iar de fapt robi mai mult morţi decât vii, pe care îi chinuie lipsurile de tot felul.

Să ne silim, aşadar, a dobândi deprinderea deosebirii tuturor acestora duhuri vrăjmaşe mântuirii noastre, să încetăm a ne lăsa atraşi de ceea ce este doar cu numele lumină, pace şi putere, şi să năzuim către Cel ce este calea, adevărul şi viaţa, dreptatea, sfinţirea şi izbăvirea.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor, vol. 2, Editura Cartea Ortodoxă, 2007, p. 129)