Mi-a rămas întipărită în minte și povestirea contemporană „Fiul vândut”. E trist să-ți critici colegii, dar în medicina noastră indiferența, venalitatea și cinismul nu sunt nicidecum niște rarități. Iar răsplata nu se lasă așteptată.

Un tânăr se întorcea de la serviciu cu mașina. Deodată, un pieton imprudent se repede pe carosabil. O coliziune puternică și sub roți zace un copil. Șoferului i s-a făcut negru în fața ochilor. Îl duce repede pe băiețel la spital și îl imploră pe doctor să îl consulte. Doctorul nu se grăbește; îl cheamă în camera medicilor și îi scrie pe o hârtie suma pe care o pretinde pentru serviciile sale, care potrivit legii în caz de urgență sunt gratuite. „Bine, vă aduc banii, dar vă implor, ajutați copilul! Mă întorc cât se poate de repede. Domnule doctor, vă rog, moare!” – strigă omul.

Iată că se întoarce cu suma cerută, intrând în secție ca o vijelie. S-a dovedit că medicul nici nu se apropiase de băiețel. Acesta zăcea părăsit în camera de gardă. Doar o soră medicală miloasă încerca să păstreze în el ultimele scântei de viață.

„Să mergem să vedem care-i treaba”, a mormăit leneș și fără chef doctorul lipsit de inimă – însă deodată i s-a zugrăvit pe chip groaza, iar din piept i-a țâșnit un geamăt de deznădejde: pe targă murea propriul lui fiu, iar el pierduse vremea, și nimeni nu-l mai putea ajuta pe nefericit!

Toată viața dinainte a trecut ca un film prin fața ochilor tatălui vinovat. Acesta a încărunțit. De câte ori nu adusese acasă bani câștigați în mod necinstit, pe care îi smulgea de la pacienți în schimbul speranței de supraviețuire?! De câte ori nu profitase de pe urma necazului altora, strângând moștenire pentru fiul său?! Și pentru ce?

Așadar, înainte de a săpa groapa altuia în gând, și cu atât mai mult în mod real, să ținem cont: primul ajunge în groapă cel care o sapă. Cu adevărat, „cine sapă groapa altuia cade singur în ea, și când cineva rostogolește o piatră, aceasta se prăvălește tot peste el” (Pilde 26, 27). „Precum voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi asemenea… căci cu ce măsură veți măsura, cu aceeași vi se va măsura” (Luca 6, 31, 38).

(Konstantin V. Zorin, Dacă puterile sunt pe sfârșite. Războiul și pacea omului cu el însuși, traducere din limba rusă de Eugen Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2015, pp. 121-122)