Cadrele medicale și pacienții unității spitalicești din centrul Iașului, precum și credincioșii din zona Bulevardului Independeței, au adus în această dimineață prinos de mulțumire Sfântului Ierarh Spiridon, luând parte la slujba arhierească oficiată de un numeros sobor de clerici, angajați ai Centrului Eparhial Iași, capelani ai spitalului și slujitori ai parohiei.

În cadrul Sfintei Liturghii, tânărul Narcis Florea, cântăreț al sfântului locaș, a fost hirotesit întru citeț. Răspunsurile liturgice au fost oferite de membrii Corului academic „Byzantion”, dirijat de lect. dr. Adrian Sîrbu.

În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa a menționat faptul că Fericirile rostite de Mântuitorul Hristos au fost împlinite de Sfântul Spiridon, lucrând astfel Dumnezeu prin el în chip minunat:

Citim Fericirile în ziua prăznuirii Sfântului Ierarh Spiridon pentru că îl el vedem că s-au împlinit aceste fericiri. El a devenit un om frumos, un om iubit de oameni. În greacă, limba pe care a vorbit-o Sfântul Spiridon, „bătrân frumos”, înseamnă „călugăr”. Înseamnă o preocupare pe care trebuie să o avem toți, de a ne înfrumuseța sufletele, pentru că tot ceea ce trăim se imprimă pe chipul nostru. Felul cum privim, felul cum ne mișcăm, felul cum vorbim trădează cele pe care le avem în suflet, și putem deveni bătrâni frumoși, oameni care au învățat să iubească, care au ieșit din egoismul lor și au dobândit o fericită simplitate, sau putem deveni bătrâni caraghioși, preocupați exclusiv de ei înșiși, pururea nemulțumiți. Sfântul Spiridon a devenit un asemenea bătrân frumos pentru că a pus la inimă aceste fericiri ale Domnului și le-a împlinit, și având această sfântă simplitate, Dumnezeu a lucrat prin el în chip minunat.

La final, părintele vicar administrativ Marian Timofte, parohul Bisericii „Sfântul Spiridon, a adresat celor prezenți un cuvânt de recunoștință: 

Suntem, cu ajutorul lui Dumnezeu, în ziua hramului Sfântului Spiridon, ocrotitorul bisericii noastre și al întregului așezământ, al Spitalului „Sfântului Spiridon”, fiind invocat în rugăciunile tuturor celor care au trecut prin diferite suferințe trupești și sufletești, de mai bine de două veacuri și jumătate, de aproximativ 270 de ani, sfânt care este invocat și astăzi de credincioși pentru puterea de mijlocire înaintea lui Dumnezeu, el fiind numit în cântările Bisericii, în acatistul lui, „Bucură-te Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!”. Nu sunt mulți sfinți care au această supranumire, de „făcător de minuni”. Bunătatea, simplitatea și statornicia în credință a Sfântului Spiridon inspiră și astăzi, după mai mult de 1700 de ani, inspiră pe ierarhi, pe preoți, pe credincioși să meargă în continuare pe calea care îl slăvește drept pe Dumnezeu. Prezența Preasfinției voastre astăzi se înscrie într-un firesc al acestei biserici. Dacă este să ne raportăm la istoria bisericii noastre, care a fost timp de două veacuri mănăstire, și care a avut ca stareți episcopi, iar de la momentul Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române, de la 1885, episcopul vicar al Arhiepiscopiei Iașilor avea reședința la Mănăstirea „Sfântul Spiridon” și era, prin titulatura pe care o purta, inclusiv în decretul regal, era „Superior Egumen al Mănăstirii Sfântul Spiridon”. 

Inițial mănăstire, biserica a devenit între timp locaș de rugăciune pentru spital

Biserica „Sfântul Spiridon” a fost construită între anii 1747-1752 cu sprijinul boierului cărturar Ștefan Bosie, căruia i s-au alăturat apoi hatmanul Vasile Ruşeţ şi negustorul Anastasie Lipscanul din Corfu.

Destinaţia iniţială a aşezământului a fost aceea de mănăstire. Astfel, prin decretul din 12 iunie 1763, patriarhul Samoil al Constantinopolului ridica biserica la rangul de stavropighie, ieromonahul Sofronie fiind numit, în acelaşi an, arhiereu şi mitropolit al eparhiei Irinopoleos.

Afectată de cutremurul din 14 octombrie 1802, locașul a fost reconstruit din temelii între anii 1804-1805. Apoi au urmat reparațiile din 1862, 1938, 1976, continuate cu cele din 1990. Între anii 1831-1934, aici a vieţuit Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv, viitorul Mitropolit al Moldovei, alături de unchiul său, ierodiaconul Teofilact de la Mănăstirea Frumoasa din Basarabia.

În arhitectura bisericii predomină dreptunghiul. Interiorul are o navă centrală încadrată de nouă nave laterale, la vest, un pridvor, iar la est, altarul, ambele încăperi fiind ceva mai înguste decât nava centrală. Spre Apus, un vestibul cu un mic depozit şi o casă de scară conduc la cafas. Pictura catapetesmei a fost realizată, în aceeași perioadă cu biserica, de artistul Eustatie Altini.

Locașul de cult posedă numeroase valori inestimabile: obiecte de cult din metale prețioase, veșminte arhierești, cărți de cult ferecate în argint aurit și cu reprezentative scene biblice executate în email, donate bisericii de către personalitați care au trecut pragul acestui sfânt lăcaș.

În această biserică este îngropat trupul ctitorului Grigore III Ghica (ucis de turci în 1777, din cauza opoziţiei sale faţă de cedarea Bucovinei către austrieci, în 1775), capul fiindu-i dus la Istambul. Turnul în forma mitrei Sfântului Spiridon a fost ridicat în anul 1786, fiind refăcută între 1807-1808 şi apoi reparată la 1862.

Sfântul Spiridon, Sfântul călător

Viața Sfântului ne arată că „Insula Ciprului era patria minunatului Spiridon, care, născându-se din părinți simpli, era și el smerit cu inima și bun cu viața”. În copilăria sa a fost păstor de oi. S-a căsătorit, a avut copii, a rămas văduv și, pentru felul minunat în care slujea Domnului, a devenit Episcop al Trimitundei. A primit darul facerii de minuni, vindecând tot felul de boli și izgonind duhurile rele. Rugându-se, a adus ploaia în vremuri de secetă, în care oamenii mureau de foame. Sfântul Spiridon a fost cel care, la Niceea, a explicat taina Sfintei Treimi cu ajutorul unei cărămizi din care, având semnul Sfintei Cruci, focul s-a înălțat, apa a curs, iar lutul a rămas în mână. A trecut la Domnul pe 12 decembrie 348, la vârsta de 78 ani.

Este cunoscut în întreaga lume ortodoxă și sub numele de „Sfântul Călător” sau „Sfântul care își părăsește racla”, datorită minunii care se petrece în fiecare an la picioarele Sfântului Spiridon, mai exact cu papucii săi din mătase,  care se tocesc în mod miraculos.

Moaștele Sfântului Spiridon au peregrinat pe la mai multe biserici până în anul 1589, când au fost duse în Catedrala „Sfântul Spiridon” din Corfu, unde se păstrează întregi până astăzi.

Cu prilejul hramului Sfintei Parascheva din 2019, Înaltpreasfințitul Părinte Nectarie, Mitropolit de Corfu, a adus pentru câteva zile la Iași racla cu mâna dreaptă a Sfântului Ierarh.

Vă invităm să accesați și: