La numai 5 km nord-est de municipiul Roman se află localitatea Luțca, menționată în documentele interne moldovenești cu acest nume încă din anul 1578. Numele satului, potrivit unei tradiții locale, vine de la numele unei proprietărese a acestei moșii, pe nume „Rusca”, care avea întinse domenii aici. Spre sfârșitul vieții, aceasta a donat moșia ei Epitropiei Sfântul Spiridon din Iași, care avea și alte proprietăți în zona Romanului (ex: Vulpășești, Porcești, Precista Mare Roman).

După moartea ei satul s-a numit Rusca, apoi a primit numele Luțca. În anul 1790 satul apare în aceleași hotare, într-o hartă întocmită de Hon Von Otzelowitz. Catagrafia din 1809 consemnează existența la Luțca a unei biserici de lemn cu hramul „Sfinții Voievozi”, amintind și numele preotului satului „popa Gavriil”.

Până la reforma administrativă din 1864, satul Luțca a aparținut de Ținutul Roman. În perioada 1790-1808 a făcut parte din Ocolul Mijlocul, din 1809-1815 în Ocolul de Sus, în 1834 era în Ocolul Siretul de Sus, iar din 1834-1864 în Ocolul Moldovei. După reforma administrativă a lui Cuza, satul Luțca devine centru communal, fiind inclus în Plasa Moldova, având în componență două sate: Luțca și Sterpu. Din anul 1875, când a pierdut acest statut de comună, Luțca a aparținut de comuna Tămășeni (1876-1880); apoi, de nou înființata comună Carol I (1881-1949); vremelnic de comuna Gâdinți (1929-1930), iar din 1950 până în prezent aparține de comuna Sagna.

Biserica „Sfinții Voievozi” din Luțca – o ctitorie de obște în haină de sărbătoare

Actuala biserică „Sfinții Voievozi” din Luțca a fost construită de către localnici cu multă trudă, pe locul unei alte biserici de lemn cu același hram, menționată în documente încă din anul 1790, iar în Catagrafia din 1809 este pomenit și numele preotului Gavriil. De la vechea biserică de lemn a satului, distrusă de vitregiile vremurilor, au rămas câteva mărturii ale credinței străbunilor, între care amintim: piciorul Sfintei Mese a  vechiului altar, câteva cărți de cult din secolele XVIII-XIX, un clopot, 12 icoane praznicale (1890), un pomelnic al ctitorilor ș.a.

Construcția actualei biserici a început la anul 1910, cu binecuvântarea episcopului Gherasim Safirin al Romanului, care a sfințit locul viitorului locaș de cult. În timpul primului război mondial lucrările au fost sistate, iar după Marea Unire de la 1918, cu eforturi conjugate și cu multă dăruire locuitorii satului au dus la bun sfârșit acest frumos proiect comun, iar în anul 1922, luna iunie, 29, la sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel, în cadrul unei ample ceremonii episcopul Romanului Teodosie Atanasiu, înconjurat de un sobor impresionant, în prezența autorităților județului Roman, a reprezentanților principalelor instituții: Prefectura, Primăria, Armata, Școala, a oficiat Sfânta Liturghie și slujba de târnosire a noului altar și a bisericii.

Cu acel prilej, a fost așezat în piciorul Sfintei Mese din altar un document semnat de ierarh și soborul slujitorilor prezenți la ceremonie care, printr-o fericită întâmplare, a fost scos la lumina după un secol, cu prilejul lucrărilor de reînnoire a mesei altarului. Iată textul acestui prețios document, ce poate fi considerat „Actul de naștere” al bisericii:

ÎN NUMELE TATĂLUI ȘI AL FIULUI ȘI AL SF. DUH. AMIN.

În zilele Prea Înălțatului și de Hristos Iubitorului Regelui nostru FERDINAND I-iu și a soției Sale Regina MARIA și binecredincioșii lor fii Altețelor Lor Regale: Principele CAROL moștenitorul și Alteța Sa Principesa ELISABETA și fiul lor Principele NICOLAE și  Principesa ILEANA,

În al opt-lea an al domniei lor, s-a sfințit această biserică cu hramul Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil, din Parohia CAROL, Cătuna LUȚCA, Județul ROMAN, ridicată cu cheltuiala credincioșilor, de către NOI,

+ TEODOSIE, cu mila lui Dumnezeu, Smeritul Episcop al Eparhiei Romanului, prin harul și conlucrarea întru tot Sfântului și de viață Dătătorului Duh, astăzi 29 iunie / 12 iulie, anul una mie nouă sute douăzeci și doi (1922), iar al Arhipăstoriei noastre al unsprezecelea an.

EPISCOP,

+  TEODOSIE

PREOȚI:

Protoiereul Jud. Roman  - Ic. Theodor Teodorescu

Paroh – Preot Vasile Ionescu

Valori artistice și permanențe spirituale

Planul architectural al actualei biserici este treflat, cu absidele semicirculare la interior și octogonale în exterior, acesta fiind realizat de către inginerul Nicolae Gropnic, iar arhitectul proiectului este Constantin Spiru din Roman.

Biserica a fost zidită din cărămidă, având ca particularitate la exterior, un șir de firide care urmează circumferința bisericii la partea superioară. Deasupra pronaosului este amplasat turnul clopotniță cu baza octogonală care adăpostește trei clopote din bronz.

La interior impresionează catapeteasma sculptată în lemn de stejar și tei, de către meșterul romașcan Ioan Mancaș, în anul 1920. Spațiul de cult a fost pictat dintru început în maniera neobizantină, asemeni icoanelor din catapeteasmă, de către zugravii Ioan C. Nițescu și Ioan C. Catrinoiu, ambii din Pucioasa, în anul 1920.

Un alt zugrav care a pictat la biserica din Luțca este Grigore Bordea din Roman, iar în 1961 întrega pictură a fost  restaurată de către pictorul Gheorghe Otcupanu din Roman.

De-a lungul timpului biserica a suportat mai multe lucrări de consolidare și renovare; amintim pe cele din 1990, când a fost schimbată și învelitoarea din țiglă cu cea de tablă zincată; apoi în perioada 2006-2010, când s-a schimbat tâmplăria bisericii, pardoseala, s-a amenajat încălzirea  cu o centrală termică, iluminatul exterior al bisericii pe timp de noapte, în manieră „arhitecturală”, înzestrarea bisericii cu noi odoare de cult, achiziționarea a două clopote noi, ș.a.

Cu prilejul centenarului așezării pietrei de temelie a altarului, în anul 2010, în ziua hramului bisericii, la sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, comunitatea locală în frunte cu preotul paroh Iulian Constantin Popa, au marcat acest popas aniversar într-o manieră solemnă, duhovnicească, invitând în mijlocul lor pe Înaltpresfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscop al Romanului și Bacăului pentru a oficia Sfânta Liturghie și a binecuvânta comunitatea adunată la hramul bisericii.

Tradiție, continuitate și reînnoire

În ultimii ani, prin osârdia preotului paroh Iulian Constantin Popa, care deservește această frumoasă comunitate creștină de aproape un sfert de secol, s-au făcut ample lucrări de consolidare și restaurare a monumentului, atât la interior cât și la exterior, dar și de înzestrare cu noi odoare de cult, lucrări ce vor fi  încununate cu o slujbă solemnă de resfințire, oficiată de către IPS Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, duminică 11 septembrie 2022, marcând astfel într-un mod festiv și solemn, împlinirea  centenarului acestui sfânt locaș.

Amintim acum și preoții slujitori ai bisericii „Sfinții Voievozi” din Luțca, de-a lungul timpului:  Pr. Gavriil – slujitor la vechea biserică de lemn, amintit în anul 1809.

• Pr. Vasile Ștefănescu (fratele episcopului Melchisedec Ștefănescu, viitorul arhiereu Valerian Râmniceanu) – consemnat în pomelnicul bisericii la anul 1871.
• Pr. Dimitrie Cozmanul ( a făcut mai multe daruri bisericii de lemn în anul 1890).
• Pr. Vasile Ionescu (ctitor al actualei biserici ridicată în perioada 1910-1922)
• Pr. Ioan Panțâru
• Pr. Constantin Dăscălescu
• Pr. Toma Sârbu
• Pr. Virgil Pâslaru
• Pr. Gheorghe Seiban (1945-1967)
• Pr. Ioan Dimitriu (1968-1971)
• Pr. Ioan Moisei (1972-1983)
• Pr.Liviu Iancu (1983-1998)
• Pr. Iulian Constantin Popa (1998 până în prezent, ctitor înnoitor al sfântului locaș).

Scrie Doamne, în Cartea vieții pe iubitorii lăcașului Tău cel Sfânt!

Veșnică pomenire ctitorilor, binefăcătorilor, ostenitorilor, slujitorilor și închinătorilor acestei Sfinte Biserici!