istorie

O istorioară despre un om care a încetat să se mai roage pentru că nu afla niciun folos

„Toate aceste nenorociri au fost alungate de la tine prin Acoperământul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, pentru scurta ta rugăciune zilnică. Continuă dar să te rogi mai departe și nu lasă această rugăciune ce se face spre slava Împărătesei Cerului, atâta timp cât încă nu ești părăsit de Ea.”

Când pietrele vorbesc: Schitul Lapoș, o poveste care nu încetează să se spună

Pietrele vorbesc... Și o fac chiar dacă noi rareori ne facem timp ca, în tăcere, să ascultăm povestea lor. Acest simțământ l-am trăit atunci când am pășit într-un loc mirific, aflat deasupra Dărmăneștilor de Bacău, acolo unde, cândva, a ființat o mănăstire, un locaș de rugăciune.

Sfântul Teodosie – un ierarh cu dragoste față de poporul român

Sfântul Teodosie rămâne pentru noi un Sfânt care, prin împlinirea vieții sale, a trasat drumul istoric al poporului român – de la viață spre moarte, în Împărăția lui Dumnezeu.

Un portret necunoscut al Sfântului Ștefan, la Mănăstirea Războieni

Valori de artă, cultură și credință se strâng la Războieni îngemănate pe patru pereți. Nu sunt multe. Vitregia vremurilor le-a împrăștiat, fie prin alte muzee mănăstirești sau Dumnezeu mai știe pe unde. Dar cele prezente sunt îndeajuns să dea mărturie de identitatea de nezdruncinat a locului.

Inima Sfântului Ștefan cel Mare bate încă la Tazlău

Dacă furtunile și nici altceva n-au clintit ctitoria lui Ștefan de la Tazlău, aceasta este dovada deosebitei priceperi a meșterilor pietrari de care dispunea Moldova la vremea secolului al XV-lea. Biserica stă dreaptă, precum ctitorul ei a stat drept în mijlocul tuturor furtunilor ivite în viața sa.

Sfântul Ștefan cel Mare și începutul istoriei Mănăstirii Tazlău

Sfântul Ștefan a intrat puternic în istoria universală, iar noi îl întâlnim în ctitoriile sale care au înfrânt secolele, au biruit cutremurele, au rezistat atacurilor dușmane și au păstrat în ele legea străbună.

Biserica „Sfinții Voievozi” din Luțca, Roman: o ctitorie de obște la centenar (1922-2022)

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, biserica „Sfinții Voievozi” din localitatea Luțca, comuna Sagna, Protopopiatul Roman, va consemna în aceste zile un frumos popas aniversar – o sută de ani de la târnosirea ei de către episcopul Romanului de vrednică pomenire Teodosie Atanasiu, la 29 iunie 1922; un prilej de cinstire a memoriei tuturor ctitorilor, ostenitorilor, binefăcătorilor și slujitorilor sfântului locaș, precum și a celor care au întreținut aprinsă candela credinței în acest spațiu binecuvântat din umbra Cetății Noi mușatine și a străvechii Episcopii de la Roman.

Pulheria – Sfânta Împărăteasă care și-a închinat viața Ortodoxiei

Era o ortodoxă profundă, încât palatul imperial, aşa cum mărturisesc istoricii vremii, „mirosea a mănăstire şi nu a reşedinţă imperială”. Meritul ei este acela că a avut conştiinţa că nu poate conduce singură un imperiu întins pe trei continente, o administraţie în care eunucii deţineau puterea, iar uzurpatorii apăreau la orice pas. Deşi făcuse votul fecioriei şi era înaintată în vârstă, s-a căsătorit cu generalul ortodox Marcian, asociindu-l la domnie.

Istoria mormintelor din pridvorul Mănăstirii Tazlău

În pridvorul de astăzi al Mănăstirii Tazlău, înnoit și adus la forma apropiată de cea a secolului al XVI-lea, există patru lespezi de mormânt. Potrivit tradiției locale, primul mormânt a fost al Sfântului Cuvios Chiriac, iar cel de-al doilea – al arhimandritului Zaharia, ultimul ctitor din marele pomelnic.

Pângărați – mănăstirea cu patru nume

Denumirea de Pângăraţi provine, după istoricul Nicolae Iorga, de la un posibil călugăr Pangratie care, se pare, a fost „un pustnic de demult care a dat numele pârâului din apropiere”. 

Pagini