Ce să facă cel ce păcătuieşte? «Să se pocăiască!», mi-a răspuns îngerul păzitor. I-am zis: «Am auzit că după botez nu mai e altă pocăinţă, că odată cufundat în apele celei de-a doua naşteri primim iertarea tuturor păcatelor şi nicidecum nu trebuie să mai păcătuim după aceea». Îngerul mi-a răspuns: «Botezul nu se numeşte pocăinţă. Pocăinţa a rânduit-o Dumnezeu pentru cei care, fiind chemaţi prin botez în numărul credincioşilor, cad după aceea în păcate din pricina curselor diavolului. Dumnezeu, Milostiv fiind, primeşte pocăinţa unora ca aceştia; dar se cuvine a şti că deasa cădere în păcat, chiar îndreptată prin pocăinţă, face îndoielnică pocăinţa şi, în fine, este cu putinţă a cădea în aşa fel, că după căderea cu pricina nu va mai fi putinţă de a te ridica şi de a începe să trăieşti pentru Dumnezeu. De asta să se teamă oricine priveşte cu uşurătate păcatele».

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Știința rugăciunii, Editura Sophia, București, 2008, p. 27)