Bucurie pentru familiile cu şapte şi opt copii din Protopopiatul II Iaşi

Am stat de vorbă cu mame care ne-au povestit despre dificultăţile, dar şi despre numeroasele bucurii izvorâte din nașterea şi creșterea a şapte sau mai mulţi copii. Cuvintele lor sunt o lecţie de viaţă în care voinţa şi credinţa se călesc în greutăţi şi descoperă ceea ce este cu adevărat important.

29 de persoane din familiile cu peste şapte copii în întreţinere au primit, prin Biroul Pro Vita al Protopopiatului II Iaşi, alimente şi produse de curăţenie cu ocazia sărbătorilor Pascale. Acţiunea face parte dintr-o serie de activităţi derulate în cadrul programului „Familia. Sfântul Stelian”, desfăşurat în toate Protopopiatele Arhiepiscopiei Iaşilor – care îşi propune susţinerea constantă a familiilor numeroase din judeţele Iaşi, Neamț şi Botoşani, în vederea încurajării părinţilor şi asigurării unei educaţii adecvate copiilor.

În acest context, am stat de vorbă cu mame care ne-au povestit despre dificultăţile, dar şi despre numeroasele bucurii izvorâte din nașterea şi creșterea a şapte sau mai mulţi copii. Cuvintele lor sunt o lecţie de viaţă în care voinţa şi credinţa se călesc în greutăţi şi descoperă ceea ce este cu adevărat important.

***

Ileana Ambrosi din Bucium, Iași, este mamă a nouă copii. Cel mai mare dintre copii este student în an terminal la Facultatea de Medicină, un altul a luat la Facultatea de Textile, Pielărie şi Management Industrial Iaşi, alţi doi sunt la Liceul „Vasile Alecsandri”, un altul e pe cale de a deveni elev al Colegiului Militar din Câmpulung, trecând de proba de care se tem cei mai mulţi, proba sportivă. Copiii mai mici sunt elevi buni ai Şcolii „Otilia Cazimir” – Iaşi.

Cum este viaţa cu nouă copii? Nu este greu?

Am o soră care se plânge cu un singur copil şi mă întreabă, la fel, cum de-i pot creşte, cum de pot să le asigur cele necesare traiului. Din exterior s-ar vedea multe probleme, dar eu nu le mai simt. E drept că atunci când aveam trei copii mă simţeam adeseori epuizată şi fizic, şi psihic, dar odată ce au mai venit şi următorii, paradoxal, a fost din ce în ce mai bine. Sigur că mai sunt şi acum momente dificile, dar am învăţat să nu le las să mă afecteze. Copiii mulţi mi-au sporit răbdarea.

Unii părinţi se tem să mai facă copii atunci când văd cerinţele societăţii, dar şi lipsa de ascultare a copiilor de astăzi. Mulţi spun că, înainte, copiii aveau mai multă ruşine, mai mult respect. Ce ne puteţi spune despre copiii dumneavoastră, din acest punct de vedere?

Copiii trec prin perioade dificile, când pur şi simplu nu mai vor să asculte, dar îşi revin, îşi dau seama că au greşit. Irina, de exemplu, un an nu s-a mai spovedit. O perioadă am încercat să o conving, apoi nu i-am mai zis nimic pentru că, orice îi ziceam, nu reuşeam. Mă rugam doar lui Dumnezeu pentru ea, să o apere şi să o călăuzească. Apoi, deodată, de ziua ei, fără să dea vreun semn, vine acasă şi îmi spune că s-a spovedit. Părintele nostru duhovnic mi-a spus că rugăciunile părinţilor nu sunt lăsate fără răspuns de Dumnezeu.

Ce ați spune persoanelor care ar vrea să mai nască un copil, dar se opresc pentru că ei consideră că nu le pot oferi ceea ce au nevoie pentru o creştere adecvată?

Un copil în plus aduce o altă binecuvântare de la Dumnezeu. Nu mi-a fost mai greu după ce i-am născut şi pe următorii, ci din contră. Toată lumea vrea să mă ajute. Cineva m-a întrebat acum ceva vreme dacă nu am nevoie de ceva. Eu am mulţumit, spunând că avem de toate. Domnul respectiv a insistat şi aşa unul dintre copii, care dorea foarte mult adidaşi cu crampoane, a primit adidaşi cu crampoane. Sau un alt exemplu, foarte recent, legat  de o dorinţă fierbinte a lui Emanuel şi Ioan de a participa la un cantonament la fotbal; numai unul dintre copii a fost selecţionat dar, pentru a nu-i despărţi pe cei doi, jumătate din suma necesară participării la antrenamentele respective a fost suportată de domnul antrenor. Şi exemplele continuă. Un copil este un dar şi o binecuvântare de la Dumnezeu!

***

O altă mamă cu şapte copii în întreţinere este Gabriela Păduraru din Golăieşti.

Cum este viaţa la ţară într-o familie cu șapte copii lângă dumneavoastră?

Viaţa e frumoasă, am înţelegere cu soţul, n-am avut parte de momente mai grele, de boli grave. Am totuşi supărarea că cei mai mărişori nu prea mai vor să meargă la biserică, unul de 17 ani chiar a renunţat la şcoală. A preferat să muncească, să-şi câştige banul lui, dar îl foloseşte greşit. Eu îi spun, îl învăţ de bine şi mă rog pentru el. Nu încetez să mă rog lui Dumnezeu pentru el, oricât de supărată aş fi. Şi cred în copilul meu. O voi face cât voi trăi. Cred că va veni vremea când îi va veni mintea la cap.

Să vă împlinească Dumnezeu rugăciunile. Aveți un cuvânt pentru cei care v-au făcut acest cadou de Paşti?

Mi-aţi făcut o mare bucurie; să aibă şi cei care sprijină familiile cu mulţi copii la fel de mari bucurii cum mi-aţi făcut mie acum. Le doresc sănătate, să-i ajute Domnul să aibă pace sufletească. Le mulţumesc foarte mult pentru ajutorul oferit.

***

Ultima mămică ce ne-a vorbit despre viaţa ei alături de soţul şi de cei opt copii este Elena Neagu, tot din Golăieşti, Iaşi. Pentru a putea avea grijă de familie, cei doi părinţi au încropit cu greu o gospodărie cu vacă, porci, găini. Au ridicat un grajd nou pentru animale, dar mai au nevoie de materiale de construcţie pentru a-l continua.

Care este cea mai mare greutate pe care aţi simţit-o până acum?

Nu este uşor cu mulţi copii, dar nu-mi aduc aminte de un moment atât de greu, încât să îmi vină să le las pe toate. Greutatea este că ai mei copii mai văd la şcoală colegi care au mai mult şi îmi cer şi ei. Firesc, nu le pot oferi de fiecare dată. Poate e mai bine aşa, poate aşa se vor ambiţiona şi îşi vor câştiga ei, cu braţele lor, ceea ce nu le putem noi oferi acum. Mulţumesc lui Dumnezeu că-s sănătoşi, cuminţi, învaţă bine. Am şapte băieţi şi o fată.

Să vă trăiască şi să vă aducă bucurie în continuare.

Mulţumim şi aş vrea să mulţumesc din suflet şi celor care ne-au ajutat să avem un Paşti mai îndestulat. Dumnezeu să-i binecuvânteze şi să aibă milă de ei. Un Paşti fericit. Iar celor care stau în dubii dacă să mai facă sau nu un copil, eu le zic să facă copii, că e bine. Să nu facă avort, că Dumnezeu niciodată nu-i lasă. Când ne era mai greu şi nu avem mare lucru ce să le punem pe masă, ne rugam lui Dumnezeu aşa: Doamne, Tu ni i-ai dat, Tu să ai grijă de ei. Şi venea şi ajutorul… de fiecare dată!

Alexandra este singura fată a familiei Neagu. Are 15 ani şi a făcut cumpărăturile de Paşti. Mama ei mi-a spus că are bază în ea. Şi, într-adevăr, am văzut o adolescentă matură şi zâmbitoare, care ştia ce să aleagă de pe rafturi şi care o suna de fiecare dată pe mama atunci când avea ceva dubii. Alături de ea şi de unul dintre fraţi am făcut cumpărăturile pentru Paşti, cumpărături care au fost posibile datorită a numeroși oameni de bine care sprijină activitatea Biroului Pro Vita al Protopopiatului II Iaşi. Fără ei, aceste daruri nu ar fi fost posibile. Le mulţumim şi noi şi le urăm o sărbătoare a Învierii cu lumină, sănătate şi binecuvântare.

***

Cine doreşte să se alăture acestora şi să sprijine activitatea noastră într-o formă concretă, o poate face prin donaţii în subcontul PRO-VITA al Protopopiatului II Iaşi RO93CECEIS0130RON1059195, deschis la CEC Bank sau poate deveni voluntar Pro Vita, scriindu-ne pe adresa: protopopiatul2iasi@yahoo.com.

(Pr. Florentin Lupașcu)

Ultimele din categorie