Vedem cele ce se supun pedepsei vremelnice. Vedem cum avuţia adunată în mod nedrept de răpitori se risipeşte şi piere, ei înşişi suferind în această lume necinste, remuşcări şi mustrarea conştiinţei. Se întâmplă deseori ca aceştia să se îmbogăţească pentru un timp şi să strălucească o vreme ca florile pe câmp, dar într-o clipă, ca o floare se ofilesc, se scutură şi se fac ca nişte cerşetori şi nemernici. Bunul străin răpit, care intră în casă, ca focul distruge toată avuţia, căci, unde este nedreptate, acolo se cuibăreşte blestemul dumnezeiesc. Unde este blestem dumnezeiesc, acolo nu va fi nici un bine şi urmează fel de fel de nenorociri.

(Sfântul Tihon din Zadonsk, Comoară duhovnicească, din lume adunată, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2008, p. 104)