Nu te lăsa rănit în inima ta de frumuseţea feţei trupului stricăcios, căci acesta este iarbă, umbră şi puroi - ca iarba şi ca floarea ei se va topi (Psalm 102,15-16). Doar dragostea lui Dumnezeu este de-a pururi. Răneşte-ţi inima cu frumuseţi nevăzute, însă şi înalţă mintea ta către Făcătorul celor văzute şi nevăzute. Ca de otravă aducătoare de moarte fugi de privitul cu poftă la frumuseţe străină, fugi de atingerea neruşinată, de sărutare şi mângâiere - ca să nu te arunci în al păcatelor adânc al pierzării şi să nu te prinzi în mrejele diavolului. Poticnindu-te de aceasta, niciodată nu vei rămâne fără de necaz şi împovărare.

(Sfântul Dimitrie al Rostovului, Alfabetul duhovnicesc, Editura Sophia, București, 2007, p. 45)