Pocăiți-vă și veniți să vă spovediți și să vă împărtășiți. Nu există mântuire fară spovedanie și împărtășire.

Prima spovedanie e grea, pentru că în toată viața ta, poate de când erai copil, nu te-ai mai spovedit. Și în toată viața asta a ta ai adunat păcate, și păcate, și păcate, de care tu singur te rușinezi. Este foarte greu să faci prima spovedanie. Pentru că nu te-ai spovedit 10, 15, 30, 70 de ani și când te uiți în urmă, la mulțimea păcatelor tale, zici: „Mi-e rușine să mă spovedesc!”. Nu ți-a fost rușine să le săvârșești, dar te rușinezi să le mărturisești, să le aduci în fața lui Dumnezeu și să spui: „Doamne, iartă-mă pentru toate păcatele mele!”.

Trebuie să depășești acest prag, care e unul demonic. Opoziția la spovedanie n-o faci tu, o face demonul mândriei din tine, căci dacă ai fi umilit, ai veni să te spovedești. Și uiți că păcatele acelea ale tale Dumnezeu le cunoaște și le ține minte mai bine decât tine. Veniți și spovediți-vă și a doua spovedanie va fi mult mai ușoară! Iar împărtășirea este condiția obligatorie pentru mântuire. După Botez, împărtășirea e cel mai important act pe care îl puteți face.

Știți că în Biserica Ortodoxă nimeni nu se împărtășește fără post și fără spovedanie.

Dorința și îndemnul meu din inimă și de la Dumnezeu este: postiți, curățiți-vă sufletul și inima, iertați și cereți iertare, spovediți-vă și primiți cu cinste și cu vrednicie Trupul și Sângele Domnului, fiindcă spune Sfântul Apostol: „Cine mănâncă Trupul și bea Sângele Domnului Iisus Hristos fără vrednicie, osândă sieși mănâncă și bea”.

Aș vrea ca totuși, prin rugăciune și cu ajutorul lui Dumnezeu, să sporiți. Și mai ales prin spovedanie și prin împărtășanie. Nu am obosit, de treizeci și ceva de ani de când sunt preot, să spun: „Veniți și vă spovediți, veniți și vă împărtășiți!”. Probabil până în clipa morții, până în ultima zi, același lucru o să vi-l spun:

Veniți să vă spovediți!

(Părintele Gheorghe Calciu, Cuvinte vii, Editura Bonifaciu, 2009, p. 57)