Pretenţia unei recompense pentru meritele noastre şi pentru lupta cu patimile, fără să recunoaştem că toate sunt din mila lui Dumnezeu, este o ticăloşie mai mare decât mândria fariseică. Nevoinţele sunt împovărătoare faţă de patimi, atunci când le purtăm cu mândrie şi cu nădejde în sine; iar când chemăm cu smerenie ajutorul lui Dumnezeu şi când punem îndreptarea noastră pe seama Lui, atunci nevoinţele sunt uşor de purtat: «Căci jugul Meu este bun şi povara Mea este uşoară» (Mt. 11, 30), a spus Domnul. Trăind o viaţă duhovnicească şi fiind biruiţi de patimi nu trebuie să deznădăjduim, ci trebuie să ne întărim şi mai mult în credinţă.

(Starețul Macarie de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2012, p. 284)