Hipocalcemia (nivelul scăzut de calciu) se poate diagnostica atunci când valorile calciului  seric total sunt egale sau mai mici de 7,5 mg/dl şi valorile calciului ionic sunt sub 2,5 mg/dl.
Afecțiunea se întâlneşte cu maximă frecvenţă la nou-născuţi, până la vârsta de un an, dar şi după  aceea.

Încă de la luarea în evidenţă a unui nou-născut, medicul se va interesa dacă mama prezintă diabet zaharat, despre rangul sarcinii, dacă a prezentat disgravidie, cum s-a desfăşurat travaliul şi naşterea, despre nivelul socio-economic, iar în perioada neonatală tardivă se va interesa despre alimentaţia sugarului, deoarece utilizarea laptelui de vacă determină un aport crescut de fosfaţi, care contribuie la apariţia hipocalcemiei.

În cazul unui sugar sau a unui copil trecut de vârsta de un an, medicul se va interesa dacă nu existş în antecedente: rahitism, malnutriţie, malabsorbţie, boli renale cronice, boli hepatice, intervenţii chirurgicale pe tiroidă, administrarea cronică de anticonvulsivante şi steroizi.

Prin examenul clinic, pediatrul va urmări unele elemente caracteristice asociate unor cauze de hipocalcemie, semne de rahitism, calcifieri metastatice, cataracte, prezenţa depozitelor de calciu, semne de malnutriţie, semnele unui sindrom de malabsorbţie sau ale unei afecţiuni renale cronice, semne sugerând anomalii cromozomiale.

În urma examenului clinic, medicul constată iritabilitate, traumă, laringospasm, convulsii. La nou-născut apar semne de hipertensiune intracraniană, când apare bombarea fontanelei anterioar, sau semne de insuficienţă cardiacă sugestivă.

În cazul unei hipocalcemii simptomatice se instiuie tratament. Măsurile terapeutice în hipocalcemia simptomatică (în special în cazul convulsiilor hipocalcemice) cuprind, pe de o parte, un tratament de urgenţă, având ca obiectiv stoparea imediată a convulsiilor şi normalizarea calcemiei, iar pe de altă parte, un tratament de fond, ce vizează menţinerea calcemiei în limite normale  pe termen lung, în special prin suprimarea cauzei care a adeterminat hipocalcemia.

În cazul în care calciterapia intravenoasă nu reuşeşte să normalizeze calcemia, se pun în discuţie trei situaţii:
- hipocalcemie cu hipomagnezemie, ce poate apărea la un nou-născut, dar şi după aceea;
- carenţa de vitamina D, frecventă la sugar;
- hipoparatiroidism, care poate fi tranzitoriu în cazul nou-născutului sau mai rar permanent, în special la vârste mai mari.

După cum se poate observa, cauzele apariţiei hipocalcemiei pun în dificultate de foarte multe ori pe medic. Recomandarea este de a lua în evidenţă nou-născutul imediat după externarea din maternitate, consultul periodic al nou-născutului şi apoi al sugarului, iar după vârsta de 1 an consultul periodic este tot atât de important.