Ne-a povestit nouă Gheorghe Gademitul, bărbat cuvios, fiind dintre părinţii vechi ai Sfântului Munte (Sinai): „Pe când eram mai tânăr, a venit aici, zice, un frate ca să se lepede de lume, care nu a spus nimănui nici ţara de unde venea, nici numele. A dobândit o evlavie şi o asemenea tăcere, încât fără absolută trebuinţă nu vorbea degrab cuiva, cu vreo pricină mică sau mare. După ce a fost tuns şi după ce a făcut ascultarea celor doi ani în chinovie, îndată a plecat la Domnul. Şi după ce l-au înmormântat în mormântul părinţilor, după o zi, a mai murit unul dintre părinţi şi deschizând mormântul, ca să-l îngropăm şi pe el, nu am mai găsit trupul fratelui înmormântat cu o zi mai înainte, fiind el mutat de Dumnezeu în tărâmul celor vii.

Încât după aceea, zice, când ne-am interesat mai cu grijă, voiau unii să spună că acesta era fiul Împăratului Mavrichie pe care l-a salvat doica lui, când au fost tăiaţi fiii lui Mavrichie de către tiranul Focas la hippodrom, ea putând în multa zăpăceala aceea să îl ascundă şi să-l schimbe şi să dea pe propriul ei fiu în locul fiului împăratului ca să fie tăiat. Dar când acesta a crescut mare, i-a povestit lui doica lucrul şi din această pricină, zice, s-a silit pe sine să se aducă lui Dumnezeu ca răscumpărare pentru fiul ucis pentru el”.

(Sfântul Anastasie Sinaitul, Povestiri duhovniceşti, traducere din limba greacă veche de Laura Enache, Editura Doxologia, 2016, pp. 81-82)