evlavie

Altarul se umple de îngeri în timpul Sfintei Liturghii

„Dacă aţi vedea ce se petrece în timpul heruvicului, când preotul citeşte rugăciunea, aţi fugi cu toţii... Îngerii urcă şi coboară nevăzut şi de multe ori simt aripile lor cum mă lovesc peste umeri”.

Minunea Maicii Domnului ‒ Două tinere primesc daruri din Cer, pentru rugăciunile mamei lor

Acestea zicând mama cea evlavioasă, a apucat mâinile fiicelor ei şi le-a apropiat de Sfânta icoană spre semn de legătură, ca să fie Preasfânta Născătoare de Dumnezeu mama lor, din ceasul acela, şi ea mai mult nu. Aceasta făcând, s-a întors la casa lor.

Rugăciunea de taină a Moşului Gheorghe Lazăr

Timp de peste 30 de ani nu a lipsit niciodată noaptea de la biserică. Intra la ora 23.00, înainte de miezul nopţii, şi ieşea dimineaţa, între orele 4.00-5.00. Oriunde înnopta, în oraşe, prin sate sau pe la mănăstiri, păstra cu sfinţenie această rânduială. Aceasta era rugăciunea de foc a bătrânului Gheorghe Lazăr, pe care o săvârşea în taină, neştiut de oameni.

Ţineţi minte că Domnul vede tot!

„Lucrarea harului nu duce niciodată pe nimeni la deznădejde, ci aduce înduioşare, bucurie, îndelungă răbdare şi pace sufletească.” (Sfântul Lev)

Cu cât are mai multă evlavie, cu atât mai bine i se schimbă felul inimii

Hristos preface în așa fel inima, că o îngreunează la rău și o face sârguitoare spre fapta bună, și i se par dulci lucrurile cele dumnezeiești, iar cele lumești i se par neplăcute.

Ce adăugăm rugăciunii, ca să ne mântuim?

La rugăciune trebuie să cerem în primul rând ca Dumnezeu să ne învrednicească a nu ne abate cu nimic de la sfânta Lui voie; și invers, cel ce are râvnă să plinească în toate voia lui Dumnezeu se roagă mai cu îndrăznire înaintea Domnului, iar rugăciunea acestuia ajunge mai lesne la scaunul Lui.

Cuviosul Iosif de la Bisericani – cel dintâi sihastru cunoscut în Muntele Bisericanilor şi întemeietorul mănăstirii cu acelaşi nume

Văzând că se înmulţesc ucenicii lui pe munte, Cuviosul Iosif a înălţat o mică biserică de lemn cu hramul Buna Vestire, a făcut chilii de jur-împrejur şi a adunat aici o parte dintre călugări. Schitul acesta s-a numit multă vreme „Schitul lui Iosif” şi era una dintre cele mai vestite sihăstrii din Moldova. Mai târziu, Schitul lui Iosif s-a numit de către credincioşi Schitul Bisericani, adică „al evlavioşilor”, pentru că monahii se rugau neîncetat cu post şi lacrimi, şi mulţi se vindecau de boli cu binecuvântarea cuviosului.

Despre buna-mireasmă răspândită de Sfânta Mâna Dreaptă a Sfântului Ioan Botezătorul

La „Laude”, când se săruta Sfânta Dreaptă a Înaintemergătorului, iar preotul miruia, am intrat şi eu în rând şi mergeam cu multă evlavie, dragoste şi dorire ca să sărut Sfintele Moaşte. Când am făcut metanii până la pământ şi am sărutat preacinstita Dreaptă, am simţit o mireasmă atât de minunată, care m-a înmiresmat şi m-a îndulcit până în adâncurile fiinţei mele. 

Să ne purtăm mereu Crucea cu răbdare!

Așa cum aceia nu se revoltă, nu deznădăjduiesc și nu blestemă, ci își ridică crucea cu răbdare, la fel să faci și tu: ridică-ți crucea și ai multă răbdare.

Sfântul Mucenic Nichita Romanul, ars de viu în fața altarului

Văzând mai-marii goţilor credinţa şi biruinţa lui asupra păgânilor şi pornindu-se marea persecuţie a lui Athanaric împotriva creştinilor, din anul 372, Fericitul Nichita a fost prins de ostaşi în biserică, pe când slujea, şi ars de viu în faţa sfântului altar, după obiceiul goţilor, în ziua de 15 septembrie. Vina lui era că îi îndemna pe creştini să nu jertfească unui idol al goţilor, pe care îl purtau într-o căruţă, prin sate.

Pagini