evlavie

Lacrimile de rugăciune ale Mitropolitului Iosif Naniescu

Acest smerit şi vrednic de pomenire slujitor al Bisericii lui Hristos avea încă mare osârdie pentru cele sfinte. Dumnezeiasca Liturghie o săvârşea întotdeauna cu bucurie şi cu ochii umeziţi de lacrimi. Era, de asemenea, un neîntrecut predicator şi duhovnic iscusit, căutat de multă lume pentru blândeţea şi cuvintele lui.

Mitropolitul Iosif Naniescu a cucerit inimile cele mai împietrite

Cele mai alese virtuţi ale mitropolitului Iosif erau însă aceste două: sfinţenia vieţii sale şi milostenia. Cu aceste două mari virtuţi a întrecut pe toţi ierarhii vremii sale, a cucerit inimile cele mai împietrite, a câştigat respectul celor mari, a ridicat de jos pe mulţi deznădăjduiţi, a adunat în jurul său pe cei săraci şi nebăgaţi în seamă şi a tras spre Hristos pe mulţi creştini cu pilda vieţii sale.

Ce fericire este pentru copii să aibă o mamă cucernică!

De la mamă – nu de la profesorii de religie – trebuie să capete copilul primele îndrumări religioase; pe lângă mama sa – nu la școală – trebuie să învețe el în fiecare zi rugăciunile creștinului ortodox. Cel puțin așa a fost dintotdeauna în familiile cu adevărat cucernice.

Sfânta Cuvioasă Parascheva, prietena din copilărie a Mitropolitului Iosif Naniescu

În noaptea de 27 decembrie 1888, aprinzându-se paraclisul, au fost cuprinse de flăcări şi sfintele moaşte ale Cuvioasei Parascheva. Deci, auzind mitropolitul, a venit noaptea acolo desculţ şi, văzând cum arde în foc cel mai de preţ odor al Moldovei, plângea ca un copil nemângâiat. Dar, potolindu-se focul, prin minune au fost găsite moaştele Cuvioasei Parascheva întregi şi nevătămate.

Cum le vorbim copiilor noștri despre Dumnezeu?

Sarcina noastră în ceea ce privește sentimentul de evlavie al copiilor constă în a-i face să realizeze acțiunea lui Dumnezeu în limitele propriei lor experiențe de viață, ale cunoașterii evenimentelor naturale și ale capacității lor de raționalizare. În propriul ritm și în felul specific fiecăruia, cu ajutorul lui Dumnezeu, ei vor dobândi sentimentul sfințeniei, un fel de evlavie față de taina lui Dumnezeu.

„Când mi-am apropiat buzele de sfintele moaște să le sărut, am simțit o căldură puternică” – din minunile Sfântului Nichifor Leprosul

„Când mi-am apropiat buzele de sfintele moaște să le sărut, am simțit o căldură puternică, ca și cum m-ar fi ars, de aceea m-am speriat și am sărit înapoi.”

De ce ne închinăm şi sărutăm Sfânta Evanghelie?

Credincioşii se închină şi sărută Sfânta Evanghelie în semn de deosebită evlavie şi râvnă duhovnicească, întrucât se întâlnesc cu Domnul Hristos, prezent în mijlocul lor.

Cum să ne rugăm în biserică?

Când vreun credincios începe să glumească sau să vorbească cu alții despre cele trupești, îngerii care îl vad, lasă cântarea și se întristează amar pentru starea lui, zicând: „O, în ce grea ticăloșie a căzut sufletul acestui om! Cu câtă nesimțire stă el în biserică, fără frica de Dumnezeu și fără de rușine”.

Familia ‒ dragoste, angajament şi asumare

Doamnelor, nu v-aţi căsătorit cu un ghicitor, ci cu un om obişnuit, chiar dacă vedeţi ceva special în el. De aceea, trebuie să-i comunicaţi nevoile voastre. Domnilor, nu v-aţi căsătorit cu o femeie omniscientă, ci cu una care vă întreabă mereu: „La ce te gândeşti?”. Dacă ne dorim succes în căsnicie sau în prietenie, trebuie să ne comunicăm într-un mod foarte clar aşteptările.

De ce trebuie „să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte, sfânta jertfă cu pace a o aduce”?

Această formulă liturgică este un îndemn la evlavie și curaj duhovnicesc. Este ca și când ne-ar spune: luați aminte, locul pe care sunteți este sfânt și sfințitor.

Pagini