evlavie
 

Este posibilă în căsătorie adâncirea vieţii duhovniceşti?

Participarea la toate aspectele vieţii Bisericii, incluzând mersul cu regularitate la biserică şi participarea la Sfintele Taine ale Spovedaniei şi Împărtăşaniei, citirea deasă a Sfintelor Scripturi şi postul ţinut după îndrumările Bisericii sunt câteva dintre căile de sporire duhovnicească în căsătorie.

Sfântul Ioan Casian și educaţia pe care a primit-o în copilărie

Văzând sfinţenia, râvna pentru Hristos şi nevoinţa „călugărilor sciţi" din patria sa, Sfântul Ioan Casian se hotărâ din fragedă tinereţe să ia jugul cel bun al lui Hristos, călugărindu-se într-una din mănăstirile Eparhiei Tomisului, unde deja se nevoia Cuviosul Gherman, rudenia şi prietenul său de toată viaţa. Bunul său nume, viaţa sa aleasă, râvna pentru Dumnezeu, ca şi cultura vastă ce şi-o agonisi, îl făcură pe tânărul călugăr Ioan Casian (de la localitatea Casian) prieten al marilor episcopi de Tomis - Sfinţii Vetranion (a doua jumătate a sec. IV) şi Teotim I „Scitul" (c. 392-403).

Arhimandritul Cleopa Ilie este un izvor de apă vie pentru credincioşi

La mormântul părintelui din cimitirul mănăstirii vin zilnic zeci şi sute de pelerini din toată ţara şi de peste hotare, şi se închină cu evlavie, dobândindu-şi fiecare cele de folos după credinţa şi dragostea fiecăruia, uneori săvârşindu-se adevărate minuni.

Ieromonahul Macarie Protopsaltul, înnoitorul muzicii psaltice româneşti

La porunca mitropolitului Dionisie, ieromonahul Macarie a început opera de traducere din limba greacă a cântărilor bisericeşti în grai curat românesc, acomodându-le cu sufletul şi cântarea poporului nostru. Renunţând la „sistema veche” şi greoaie, el transcrie muzica psaltică pe notaţie nouă, în graiul patriei, uşor de învăţat pentru toţi.

Părintele Cleopa Ilie dăruia zilele credincioșilor care-l căutau, iar nopțile le închina rugăciunii

În ultimii 20 de ani, Părintele Cleopa n-a mai plecat nicăieri. Iubea mai mult liniştea, tăcerea şi singurătatea. Mai ales noaptea, după ce rămânea singur, se ducea în marginea pădurii şi se ruga lui Dumnezeu până după miezul nopţii, vărsând multe lacrimi. Apoi se întorcea la chilie, fără să ştie nimeni nevoinţa sa de taină. Astfel, ziua o dăruia credincioşilor care veneau la el, iar noaptea o dăruia numai lui Hristos în taina inimii sale! Dintre toate faptele sale bune, pe lângă rugăciune, post şi linişte, Părintele Cleopa iubea cel mai mult milostenia şi cuvântul duhovnicesc.

Când omul se împărtăşeşte, primeşte forţă, pace, bucurie și este luminat

Bătrânul Ieronim sublinia: „Cel ce se împărtăşeşte trebuie să simtă înainte frică de Dumnezeu, evlavie şi căinţă. Iar după împărtăşire trebuie să simtă pace, bucurie şi dorinţa de a nu vorbi cu nimeni”.

Activitatea cărturărească a vechilor călugărilor de la Bisericani

Stareții de la Bisericani și o parte dintre călugări erau oameni cu o cultură deosebită, având legături strânse cu marile centre culturale și spirituale ale Ortodoxiei. Pe unii îi întâlnim trimiși ca soli la curțile de la Viena, Sankt Petersburg ori Constantinopol. Tot de aici s-au ridicat călugărul Misail ‒ cel care a continuat „Cronica Moldovei”, Pahomie ‒ Mitropolit de Kiev, Mitrofan al Buzăului, vestit tipograf și traducător al Bibliei lui Ștefan Cantacuzino din 1688.

Sfânta Cuvioasă Parascheva, prietena din copilărie a Mitropolitului Iosif Naniescu

În noaptea de 27 decembrie 1888, aprinzându-se paraclisul, au fost cuprinse de flăcări şi sfintele moaşte ale Cuvioasei Parascheva. Deci, auzind mitropolitul, a venit noaptea acolo desculţ şi, văzând cum arde în foc cel mai de preţ odor al Moldovei, plângea ca un copil nemângâiat. Dar, potolindu-se focul, prin minune au fost găsite moaştele Cuvioasei Parascheva întregi şi nevătămate.

Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica – o viaţă de sfânt, mai presus de fire

Faptele îi erau întocmai după graiul gurii şi nu putea nimeni să-i găsească nici un cusur. Că, după cum învăţa, aşa şi lucra. Că zice şi Mântuitorul: „Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu” (Matei 5, 37).

Evlavia copiilor se naște de la sânul mamei

Nu trebuie să i se spună mereu copilului: „asta nu”, „aia nu”, „nu aşa”, „nu altfel”. După ce vom face lucrurile de bază, trebuie să-I dăm „şurubelniţa” lui Hristos, ca să „strângă” El până la capăt „şuruburile” care mai sunt de strâns.

Pagini