jertfă

Mama intră și-n foc pentru a-și salva copilul. Așa este și dragostea mucenicilor pentru Hristos

Pentru ca omul să ajungă la mă­sura aceasta, trebuie să nu se mai iubească pe sine, ci să-L iubească pe Hristos.

Postul ne face mai frumoși pe dinafară, mai sănătoși pe dinăuntru

Daniel, nevrând să se spurce cu mâncarea adusă ca jertfă la idoli, l-a rugat pe un apropiat al împăratului să-l lase să postească zece zile şi acesta le-a permis lui şi celor trei tineri să mănânce numai legume. Slujitorul împărătesc a împlinit rugămintea lui Daniel, cu condiţia ca el şi cei trei tineri să nu arate la față mai rău decât cei de o vârstă cu ei. După zece zile, Daniel şi cei trei tineri, precum şi cei de o vârstă cu ei, s-au înfăţişat înaintea slujitorului împărătesc.

Sfinţii îngeri aduc jertfele creştinilor la jertfelnicul cel ceresc

Şi pe măsură ce se aduna, zice, mulţime de sfinţi îngeri purtând Sfintele Daruri, unii dintre ei îi grăbeau pe alţii, zicând: „Până când vom sta şi nu vom intra la Stăpânul, ca să-i aducem Lui darurile sfintelor Lui Biserici?”.

Călugărul mutat de Dumnezeu în tărâmul celor vii

Şi după ce l-au înmormântat în mormântul părinţilor, după o zi, a mai murit unul dintre părinţi şi deschizând mormântul, ca să-l îngroape şi pe el, nu au mai găsit trupul fratelui înmormântat cu o zi mai înainte, fiind el mutat de Dumnezeu în tărâmul celor vii.

A fi părinte este ceva imposibil de explicat prin logica pământească: e un domeniu al relațiilor sufletești, este o altă dimensiune

Neavând copii, omul poate trăi după bunul plac, poate face ceea ce vrea. Devenind părinte, el dobândește o maximă nelibertate, ca să zic așa, și asta pe termen foarte lung: el își dă copiilor cele mai bune, cele mai frumoase, cele mai fertile decenii din viața sa. Se îngrijește de copil nu numai fizic, ci și sufletește. Păi, care e aici câștigul? Și totuși, soții vor să aibă copii. Câteodată, ce nu sunt gata să facă pentru asta! Aici își găsește aplicare conceptul de slujire. 

Sfântul Ioanichie cel Nou de la Muscel (Argeș) – drumul spre sfințenie

Închizându-se de bunăvoie într-o peșteră săpată în munte și nevoindu-se mai bine de 30 de ani, știut doar de ucenicul lui, Sfântul Ioanichie și-a săpat singur mormântul, adormind în el pentru veșnicie.

„Iubiţi-vă unul pe celălalt” – Dialoguri la Athos

Iubirea aceasta este canonul şi legea necesară a vieţii, a unităţii, a armoniei, care sfârşeşte în Dumnezeu şi se face precum este Dumnezeu, nemuritoare şi veşnică. Prin mijlocirea ei reuşim să dobândim armonia căsătoriei din această viaţă până în veşnicie, de vreme ce Dumnezeu, atotiubirea, descoperă că „Eu sunt voi şi voi veţi fi vii” (Ioan 14, 19) şi „Unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu” (Ioan 12, 26).

De ce astăzi tinerii nu prea mai reușesc să-și întemeieze o familie trainică?

Acum, tinerii nu au disponibilitatea de a se dedica copiilor, tovarășului de viață. Ei năzuiesc să îsi construiască o viață foarte comodă, foarte confortabilă, cu numeroase posibilități de autodezvoltare, studii, călătorii. Generația care iese acum în arena reproductivă stă prost cu slujirea și dăruirea. 

Trăiește simplu și vei fi puternic

Dacă cineva vrea să aibă multă putere, să-și atragă de partea lui sărăcia, să disprețuiască viața de aici și să socotească moartea un nimic.
Dacă veţi fi optimişti, vă va fi uşor şi să iubiţi, şi să răbdaţi, şi să vă jertfiţi viaţa. (Sfântul Nicolae Velimirovici, Omilii despre pocăință, dragoste și optimism)

Pagini