Creștinii participă la slujba Vecerniei și a Privegherii, cu scopul de a-I aduce lui Dumnezeu mulțumire pentru ziua ce a trecut și a-I cere ajutor pentru petrecerea în pace a nopții care începe.

În primele veacuri creștine, Vecernia se săvârşea după apusul soarelui, la ieşirea luceafărului de seară sau pe la aprinsul luminilor. Astăzi, această slujbă se săvârșește în ceasul al zecelea din zi, adică aproximativ la ora 16.00. Însă, în mănăstiri și în bisericile de parohie, la sărbătorile cu priveghere, adică sâmbătă seara, în ajunul praznicelor împărăteşti şi al sărbătorilor sfinţilor mai importanţi, Vecernia are loc după apusul soarelui, fiind săvărșită împreună cu Litia şi Utrenia.

Aceste slujbe unite poartă numele de Priveghere și amintesc de vremurile de început ale creştinismului, când cultul se oficia mai ales seara sau noaptea, în ascuns, pentru a se feri de autorităţile romane, păgâne. O altă explicație a faptului că Privegherea are loc în timpul serii şi a nopţii este nota de solemnitate şi atmosfera de mister, care predispun în chip special sufletul religios spre rugăciune.