Slujba de Tedeum se tipărește, de regulă, într-o carte separată de slujbă și are mai multe variante, după natura momentelor sau a împrejurărilor în care se săvârșește. De exemplu, avem o rânduială a Tedeumului pentru Anul Nou, alta pentru sărbători comemorative, alta pentru zilele onomastice ale chiriarhilor, altele pentru diferitele sfințiri și inaugurări. Textul cântărilor și al rugăciunilor din care e alcătuită slujba acestor tedeumuri variază, fiind adaptat la împrejurarea sau ocazia respectivă, iar tipicul sau ordinea în care sunt înșiruite aceste rugăciuni și cântări este aceeași în toate tedeumurile.

De obicei Tedeumul se face după Sfânta Liturghie, dar și independent de această slujbă. Preotul rostește formula de binecuvânare pentru începutul slujbei („Slavă Sfintei Treimi...” sau „Bine este cuvântat Dumnezeul nostru...”), cădind în fața mesei special aranjate, având pe ea Sfânta Evanghelie și Sfânta Cruce. În timpul acesta se cântă „Împărate Ceresc...” și se rostesc rugăciunile începătoare. Apoi se citește un psalm care variază in funcție de împrejurarea săvârșirii Tedeumului, după care preotul rostește ectenia mare, care cuprinde cereri speciale pentru ocazia respectivă. Strana cântă apoi, de patru ori, imnul „Dumnezeu este Domnul...”, urmat de troparele rânduite, care și ele variază.

Cântărețul spune Apostolul, iar preotul citește pericopa evanghelică ce variază pentru fiecare fel de Tedeum, rostindu-se apoi ectenia întreită, care cuprinde, de asemenea, cereri speciale pentru împrejurarea respectivă. Urmează punctul culminant al slujbei, în care preotul rostește rugăciunea principală a acestei ceremonii, ce diferă în funcție de natura Tedeumului. Apoi se cântă Doxologia mare („Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu...”) sau imnul („Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm...”), după care urmează finalul sau otpustul slujbei. Preotul rostește apoi, cuvântarea ocazională, cerută de împrejurare și polihroniul (din grecescul poli = mult și hronos = timp), aclamațiile sau urările de la mulți ani.

Tedeumul se săvârșește la anumite date fixe din cursul anului bisericesc (1 septembrie, 1 ianuarie), la sărbătorile naționale, apoi la anumite momente de seamă din viața bisericească, la diferite aniversări din viața particulară sau socială a credincioșilor, la inaugurarea unei lucrări importante, precum și în alte ocazii în care suntem datori să aducem slavă și mulțumire lui Dumnezeu. Cât privește locul unde se săvârșește Tedeumul, acesta este de regulă biserica, dar el poate fi făcut și în afara ei, la locul cerut de împrejurarea respectivă.

(Preot Prof. Dr. Ene Braniște, Liturgica specială, Editura Lumea Credinței, București, 2008, pp. 377-380)