Zilele trecute am citit cu liniște și entuziasm o facere livrescă a prietenilor mei istorici. Nu o aflasem până acum dar coordonatorul – remarcabilul susținător al multor cercetări în Arhiva sibiană,  Alexiu Tatu – mi-a dăruit-o cu simplitatea sa absolută, ca o strângere de mână.

Scriu despre Sibiul și Marea Unire. Culegere de studii dedicată centenarului (Editura Armanis, Sibiu, 2019, 139 pg.) pentru că frumusețea sa liniștită, intelectuală, nu poate să treacă neobservată sibianului ce-și iubește cetatea. Studiile au, dincolo de profesionalism, o doză de aristocrație în scris, o liniște dinlăuntru care vindecă de tumultul mediocrității din jur. Așez în pagină, doar să vă îmbiu la citit, autorii și slova lor de cunoscătorii, așezați în voie la vorbă, îndată după Cuvântul înainte al lui Alexiu Tatu (pp. 1-4): Vasile Lechițan: 1100 de ani de la excluderea românilor de la decizia politică a țării lor se încheie la Alba Iulia în 1918 (pp. 5-13); Ionela Simona Mircea: Nota lui Wilson către Români! (pp. 13-23); Dan Popescu: Mihail Manoilescu. Cercetătorul care a basculat teoria dezvoltării și a schimburilor internaționale (pp. 24-37; Alexandru Baboș: Contribuția armatei române la Unirea Basarabiei cu mama sa, România (pp.  38-42); Alexiu Tatu: Făuritorii Marii Uniri (pp. 43-63) și Mărginenii și Marea Unire (pp. 64-69; Vasile Crișan: Minoritățile naționale în Tratatele de pace de la Paris (pp. 70-74); Sorin Radu: Între propagandă și lobby: activitatea social-democraților români la Conferința de pace de la Paris (1919-1920) (pp. 75-89); Mihai Racovițan: Recunoașterea internațională a unirii Basarabiei cu România (pp. 90-96); Radu Racovițan: R.W. Seton-Watson și chestiunea Transilvaniei la Conferința de Pace de la Paris (1919-1920)(pp. 97-110); Pavel Moraru: Problemele din Basarabia în primii ani după Marea Unire (1918-1925) (pp. 110-124) și Ionela Simona Mircea: Între Trianon și reforma agrară. Titulescu și problema optanților (pp. 125-137).

Frumusețea volumului constă în activarea unor centri de empatie intelectuală și provocatoare căutare continuă a adâncirii momentului 1918. Personal, cred că avem nevoie de astfel de volume alcătuite de pasionați ai istoriei și pentru că parte din pasiunea lor se transferă scriiturii și prin ea nouă. Trebuie, necondiționat, să învățăm să ne căutăm istoria acolo unde ea persistă. Să o scriem nu ca niște învingători – mai cu seamă că se vădește cum nu putem să ne învingem propriile neputințe de înțelegere – ci cu seriozitatea subiectivă a iubirii de față de profesiune, de vocația prin care Dumnezeu ne pune în slujba adevărului. Textele, inegale ca formă, dar coerente în duhul lor mărturisitor de inteligență în cercetare, provoacă. Autorii par că doar destupă niște izvoare, îndemnându-ne să continuăm izvodirea lor. Știindu-i la catedră ori implicați în căutări, atenți la amănuntele care fac diferența în secundele clipei Unirii, volumul m-a bucurat. Mult bine pot face puținii buni lucrând împreună.

Sursă text și foto: tribuna.ro