- Părinte, cum trebuie să te mustri pe sine?

- Cum să te mustri? Foarte simplu: conştiinţa va începe repede să vorbească, repede se va denunţa, iar dumneavoastră trebuie doar să fiţi de acord că aţi procedat rău, să vă rugaţi lui Dumnezeu pentru iertare...

- Da, părinte, la început îţi este neplăcut să te mustri, să te demaşti, iar peste câtva timp uiţi despre aceasta, ca şi cum nu ar fi fost nimic.

- Doar un minut, doar jumătate de minut trebuie, obligatoriu, să te mustri pe sine. Este obligaţia noastră să ne mustrăm pe sine măcar puţin timp, iar restul rămâne în grija lui Dumnezeu. Este foarte bine dacă ne mustrăm măcar cât de puţin. La unul această stare se lungeşte mai mult, la altul mai puţin. Au fost Sfinţi Părinţi la care toată viaţa a fost o continuă mustrare, fără nici un fel de întreruperi... Când ne mustrăm pe sine, ne umplem de putere, devenim mai puternici duhovniceşte, dar de ce nu ştim noi aceste lucruri? Doar este legea vieţii duhovniceşti.

(Starețul Macarie de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2011, p. 153)