Chiar şi după ce-i pedepseşte cum se cuvine, tatăl tot se leapădă de fiii nestatornici şi neascultători, îi lipseşte de moştenire şi îi lasă să trăiască după bunul plac. Aşa şi Tatăl Ceresc se leapădă de copiii nepăsători, care nu vor să-L asculte, îi lipseşte de moştenirea vieţii veşnice şi le îngăduie să trăiască după voia lor. „De M-ar fi ascultat poporul Meu, de ar fi umblat Israil în căile Mele, i-aş fi supus de tot pe vrăjmaşii lor şi aş fi pus mâna Mea pe asupritorii lor" (Psalm 80:12-13).

Tatăl nu pedepseşte copiii altuia, chiar dacă le vede defectele. Tot aşa şi Tatăl Ceresc, pe acei oameni care nu vor să fie ai Lui, îi lasă nepedepsiţi, căci nu sunt ai Lui: „Iar dacă sunteţi fără de certare, de care toţi au parte, atunci sunteţi fii nelegitimi şi nu fii adevăraţi" (Evr. 12: 8). Tatăl, pe copiii lui, nu numai îi pedepseşte, ci îi şi bucură. Tot aşa şi Tatăl Ceresc nu numai îi pedepseşte pe copiii Lui, creştinii adevăraţi, ci îi şi bucură. „Ci El pedepseşte şi are milă după mulţimea milelor Lui" (Plg. 3: 32). „Doamne, când s-au înmulţit durerile mele în inima mea, mângâierile Tale au veselit sufletul meu” (Psalm 93:19).

(Sfântul Tihon din Zadonsk, Comoară duhovnicească, din lume adunată, Editura Egumenița, Galați, 2008, p. 17)