Germania a legalizat prostituția în 2002 sperând să “încetinească traficul de femei și să reducă rolul crimei organizate în această profesie“. Deoarece proprietarii de bordeluri plătesc taxe ca toți ceilalți patroni, ei pot accesa bazele de date guvernamentale ce includ persoanele care caută de lucru (șomeri). Ca și ceilalți angajatori, și patronii de bordeluri pot fi sancționați de Guvern dacă nu reușesc să angajeze una din 15 persoane contactate în acest sens. Pe de altă parte, femeile sub 55 de ani sunt obligate să accepte orice post adecvat calificării lor, altminteri riscă să piardă ajutorul de șomaj. Cam acestea ar fi “reformele“ pe care le-a făcut în domeniul protecției sociale Germania, o țară cândva extrem de generoasă în privința șomerilor.
Dacă s-ar scrie un scenariu de film, cele de mai sus ar constitui expozițiunea. Intriga ne-ar înfățișa o chelneriță de 25 de ani, specialistă în informatică, care a acceptat un post într-un bar de noapte oferit prin intermediul forțelor de muncă. Punctul culminant? Momentul în care ea se interesează mai îndeaproape despre viitorul său serviciu și află că în atribuțiile sale ar intra și practicarea de... servicii sexuale. Și iată și deznodământul: fiind împotriva convingerilor sale morale, femeia refuză postul și, conform legislației, pierde dreptul de a mai primi ajutor de șomaj.
Nu știu dacă un astfel de film ar lua vreun Oscar. Eu i-aș acorda mai curând Zmeura de Aur, trofeul care se acordă, anual, celor mai penibile momente din cinematografie. Ce te faci însă că regizorul, guvernul german adică, e absolut convins de succesul imens pe care îl are la public această dramă.
Cele de mai sus nu au nici o legătura cu ispititoarea lume a ficțiunii. S-au petrecut aidoma și au fost mediatizate inclusiv la noi în țară. Nu știu dacă s-au luat măsuri pentru îndreptarea situației. Cert e că toată retorica de doi bani care susținea legalizarea prostituției a primit o lovitură puternică. Nici prin cap nu le-a trecut celor care au susținut și au votat legalizarea prostituției în Germania că soția sau fiica lor ar putea fi, într-o bună zi, în situația acelei tinere de 25 de ani.
A curs multă cerneală pe tema inoportunității și ineficienței legalizării prostituției. S-a demonstrat cu argumente care făceau referire la date statistice din experiența unor țări în care prostituția e legală că nu a scăzut nici traficul de femei, nici rolul crimei organizate și nici bolile cu transmitere sexuală nu au dispărut. Mai mult, aceste afaceri “legale“ au devenit paravanul care ascunde “afaceri“ cu minore, realizare de filme pentru adulți sau care înlesnește spălarea de bani negri. A trebuit ca lumea întreagă să afle drama unei femei pe care, practic, statul o obliga să se prostitueze. Ce alt argument mai așteaptă cei care pot îndrepta lucrurile?
P.S. Sper din tot sufletul că politicienii români vor trage cele mai juste concluzii din acest “scenariu de film“.