Pentru ce, dragul meu suflet, predăm în mod necuviincios uitării slava şi fericirea cununilor cereşti, cu care Hristos, Împăratul tuturor, promite să-i încununeze pe aceia care se împotrivesc bărbăteşte duşmanilor celor netrupeşti? De ce nu păstrăm în minte acel scop dumnezeiesc, datorită căruia am fost creaţi de Dumnezeu după chipul Său, ci, ca animalele cele lipsite de raţiune, petrecem toată vremea vieţii noastre în favoarea pântecelui? De ce, fiind creaţi pentru moştenirea bunurilor cereşti, o suflete, ne agăţăm fără de minte de cele pământeşti? Eu sunt [făcut după] chipul lui Dumnezeu. Potrivit cu aceasta, noi trebuie să fim şi înţelepţi pentru a dobândi bunătăţile cele din început. Să ştii că tu trebuie să te porţi potrivit cu Prototipul tău cu Care trebuie să ai şi asemănare adevărată. [Pe aceasta o vei dobândi] atunci când cu sârguinţă, chiar până la ultima ta suflare, îţi vei conduce viaţa după poruncile Lui cele dumnezeieşti, când te vei îndepărta de robia în care te ţin dorinţele pătimaşe ale trupului şi când vei dezrădăcina din inima ta orice minciună şi fire linguşitoare şi invidie dăunătoare. Să iubim în toate adevărul, mintea dreaptă, bunătatea sfântă şi traiul cu evlavie. În caz contrar, nimeni să nu se numească pe sine chip al lui Dumnezeu dacă nu a dobândit în el toate frumuseţile Prototipului.

(Sfântul Maxim Grecul, Viaţa şi cuvinte de folos, Editura Bunavestire, Galaţi, 2002, p. 69)