Aţi fi dorit să aveţi predicile pe care le-aţi ascultat. Vi le alătur, punându-vi-le în totalitate la dispoziţie: este un dar de ziua onomastică, ziua îngerului dumneavoastră păzitor. Au fost întocmite în grabă, aş fi dorit şi aş fi putut să spun mai multe. Am avut puţin timp... Ce anume lipseşte, după socotinţa dumneavoastră, judecaţi singură: nu le poţi zice pe toate de la amvonul bisericii.

Dar trebuie spus că şi necesităţile ascultătorilor sunt diferite. Unul are nevoie de judecată, altul doar de o descriere pitorească a subiectului, fiecare are trebuinţa sa, dar scopul vorbitorului şi al ascultătorilor este unul singur: pătrundeţi-vă de el şi citiţi, însufleţindu-vă să împliniţi cu fapta cele citite.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Învățături și scrisori despre viața creștină, Editura Sophia, București, 2012, pp. 151-152)