Căci omul bun și credincios
Și cu puțin se mulțumește,
Căci harul Domnului Hristos
În inimă îl veselește.

În casa unde-i Duhul Sfânt
E pace și bunăvoire,
Așa cum îngerii doreau
Demult la-ntreaga omenire.

Un fel de Rai, dar mai micuț,
În care Domnul locuiește,
Spre care Tatăl Dumnezeu
Din cerul Său cu drag privește.

În casa unde-i Duhul Sfânt
Nu se aude glas de ceartă,
Iar dacă sunt și supărări,
Părinții pe copii și-i iartă.

Copiii sunt ascultători
Și fac mereu ce spun părinții
Pe care îi iubesc nespus,
Cum Îl iubeau pe Domnul sfinții.

În casa unde-i Duhul Sfânt
Nestinsă arde flăcăruia
În candelă și-n orice zi
Tămâie arde în cățuia

Cu care mama-n dimineți
Prin toată casa tămâiază,
În timp ce Bunul Dumnezeu
Din cer o binecuvântează.

În casa unde-i Duhul Sfânt
Cu toții zilnic se închină;
De-acolo vine pacea lor,
De-acolo fața lor senină.

Și când sunt toate din belșug
Și când miroase-a sărăcie.
În casa unde-i Duhul Sfânt
E-o nesfârșită veselie!